Sunt prin natura meseriei mele pus în situația când port pălăria de coach și în care lumea așteaptă să-i dau sfaturi legate de alegeri pe care să le facă în viața lor, legate de cum să răspundă partenerilor în anumite situații, cum să se poarte la servici cu subalternii sau colegii. În ce fel îți e familiară situația?
Și-apoi mai există situații în care cineva mă întreabă o chestiune tehnică. Exemplu: cum se publică un post nou, cum se sădește un pom, cum se setează ceva pe computer, când răspunsul este tehnic și direct, clar, și se poate reproduce dintr-o secvență repetitivă de pași, independent de cel care-l execută.
Astăzi doar despre situații în care cineva e în situația de a alege ceva în viața sa și-ți cere un sfat. 7 motive pentru care sfaturile pe care le dăm și primim nu sunt folositoare și nu funcționează.
1. Sfatul reprezintă modul tău de a gândi
Experiențele pe care le-ai avut la viașa ta au fost unice în lume, educația și mediul în care ai trăit te-au format într-un mod unic. Tu îți reprezinți viața într-un fel unic și de aceea când comunici, formula în care o spui tu nu se potrivește exact cu cea a receptorului mesajelor tale.
2. Oamenii sunt înclinați să nu asculte sfaturi
Oamenii n-au nevoie de sfaturi ci de un mod propriu de a întelege și încadra „problema” la care lucrează astfel încât soluția să le satisfacă nevoile. Deasemenea ei au sentimente „negative” la nivel de subconștient care nu se manifestă conștient pentru a fi abordate și confruntate. În plus atunci când acestea ies la suprafață, ai nevoie de tact și delicatețe, sustinere pentru a-i face pe aceștia să poată discuta despre ele, confrunta și face ceva legat de ele ca apoi să le integreze. De aceea
3. Sfatul poate să se lovească de rezistența celui căruia îl primește
În loc ca omul să pornească la drum, să facă pași pentru a pune în realitate sfatul, se poate izbi de nevoia celui care sfătuiește de a aplica soluția propusă în forma propusă de sfătuitor. În plus din motive ce țin de motivatori interni subconștienți omul rezistă din cauza „sentimentelor negative” asociate sau a credințelor limitatoare pe care le poartă la un moment dat.
4. Cel care primește sfatul nu-și asumă responsabilitatea pentru rezultatul final
Foarte rar lumea își asumă responsabilitatea pentru un sfat dat de altcineva, pentru că acesta nu izvorăște din adâncurile omului care-l primește, nu vine din ființa celui care acționează ca să-l pună în realitate. Cel mai greu este să ne asumăm chiar succesul și atunci când ratăm ne este foarte ușor să jucăm rolul victimei. Adesea arătăm cu degetul către cei „responsabili” că ne-au dat sfatul.
5. Sfatul nu favorizează creșterea
Dacă ai primi pește din când în când sau ai învăța să pescuiești să-ți obții orice vrei, ceea ce-ți hrănește nevoile, ce-ai alege? Atunci când oferim pește, persoana nu se schimbă râmîne în zona de confort. Atunci când persoana învață își deschide noi orizonturi de abundență.
6. Sfatul menține starea de fapte existentă
Atunci când dăm sfatul cuiva și acesta îl primește sunt menținute comportamentele existente. Sfatul păstrează starea de sărăcie a opțiunilor asumate, propri, pentru că nu favorizează schimbarea modului în care ne percepem pe noi și viața ci mai degrabă tiparele actuale de comportament care nu ne duc la rezultate noi. Fără moduri de gândire și comportamente noi n-ai să vezi rezultate noi.
7. Sfatul îl pune pe cel care-l primește într-o poziție inferioară
Aici e vorba de relația pe care o stabilim fie că primim sau dăm un sfat. O relație sănătoasă este relația în care ambele capete stau la același nivel. Atunci când dăm un sfat avem tendința să ne punem într-o poziție „superioară”. De multe ori dam un sfat pentru ca ne place sa fim considerati mai buni, mai intelepti, mai experimentati, mai….. De multe ori persoana care îl primește se pune într-o poziție inferioară.
De aceea opinia mea este că e sănătos să ne abținem să dăm sfaturi mai ales când este vorba despre o alegere în viața cuiva. Mai curând putem să ascultăm persoana cu sinceritate, cu interes autentic. Unul dintre aspectele pe care le putem urmări în conversație este să NU aducem vorba despre noi, despre opiniile noastre ci mai degrabă să ne întoarcem la partenerul nostru de discuție sau relație atenția pe care o avem.
Tu ce vrei să faci diferit când e de dat un sfat?
ps. Sunt în vacanță, departe de computer. Comentează cu încredere. O să răspund fiecărui comentariu, atunci când mă întorc la computer.


{ 17 comments }
Ma pricep tare la a da sfaturi. Si am impresia ca sunt si bune. Dar stii ceva, tu chiar ai dreptate, de aceea ma abtin cat pot de multe ori si atunci cand nu mai pot o spun in asa fel incat sa nu para un sfat. Uneori insa ai nevoie de un sfat si atunci il ceri. De exemplu eu am nevoie acum sa imi dai un sfat despre cum sa-mi fac site pe internet. De la recomandarea persoanei care stie sa creeze pana la ceea ce ar trebui sa contina.
Si aici iaaaata: Poti sa-mi spui ce ar trebui sa contina site-ul meu dar eu tot cum stiu il fac.
Dar tin cont de sfatul tau si cu siguranta multe dintre idei se vor regasi in solutia adoptata.
Ti-am mai spus ca imi place cum scrii? Imi place cum scrii!
Hmmm….deci in concluzie nu e prea bine sa dai sfaturi! :) Cand e bine totusi sa dai sfaturi?! :) Sunt unii oameni care chiar au nevoie de sfaturi, care traiesc prin prisma sfaturilor tale si atunci ce faci? Eviti sa le mai dai si lasi omul sa se dea cu capul de pereti?! Cu ghilimele de rigoare …. :)
Eu vad sfatul ca pe o poveste personala impartasita. Uneori sunt curioasa sa stiu ce a facut altul intr-o situatie asemanatoare, fara sa trebuiasca sa fac si eu la fel. Ca-n vanzare: cine pune pretul are calculele lui, cine da banii are alte calcule…
Salut Irina. Pai daca spui, uite asta e povestea mea, asa am facut eu, ramane la alegerea partenerului tau de comunicare ce vrea sa faca in situatia cu pricina…
Laura, multumesc frumos pentru comentariu. Spui ca daca nu dai sfaturi omul se da cu capul de pereti? Ce din tine te face sa te simti responsabila pentru alegerea omului de a se da cu capul de pereti? :)
Vali, n-o sa-ti dau sfat… :) O sa-ti spun insa cum am facut eu sa-mi fac blogul…. Restul, alegerea ta…
Multumesc pentru constanta comentariilor tale…
As putea sa jur ca ma cam certi cu postul asta! :)
Cum zici tu Magduta, orice interpretare a ta e pentru tine e adevarata. :)
Ai dreptate, Coach. Ca-ntotdeauna. Se pare ca eu nu pot doar sa ascult.
Bullshit :) apropos de intotdeauna dreptate…
Ioan Nicut
Există situaţii în care pot să sfătuiesc cu uşurinţă. De exemplu, dacă este mai ok să mergi la ITM dimineaţa sau după amiaza, însă când vine vorba de aşa mult cerutele sfaturi personale, evit cât de mult pot. Uneori, mi se cere un punct de vedere ferm şi atunci “n-am de ales” decât să spun ce aş face eu şi să întăresc faptul că este doar una dintre opţiunile existente, care îmi aparţine şi nu-i neapărat cea mai bună.
Însă aşa aş tânji şi eu după un sfat uneori. Aşa m-ar ajuta să vină cineva şi să-mi spună să fac aşa sau invers, să continuu sau să mă opresc, să merg pe jos sau să încerc să zbor.
Dacă poți să faci distincția punct de vedere și o menționezi de genul: Opinia mea este, părerea mea este, eu în situația asta al face…. :)
Cum te simți când aștepți un sfat și numai vine?
Iniţial singur, şovăitor, dezamăgit, mi-e frică că nu-i decizia “cea bună”, un pic derutat.
Apropo, ce bine că eşti :)
Mai este ceva. Ce te faci când “sfaturile” pe care le dai altora au un mai mare impact în viaţa lor, decât au “sfaturile” pe care ţi le dai ţie ?
N-am trăit niciodată situația asta în mod conștient… Dacă aș trăi asta, probabil că m-aș face consultant… :)
hello
Ioan?
si atunci de ce mai exista psihologii?
sau ei consiliaza si nu dau sfaturi?
Un psiholog care se respectă, nu dă sfaturi. Dacă dă, atunci se cheamă, consilier…
Comments on this entry are closed.
{ 1 trackback }