A fi sau a face

Uneori de gestul tău depinde o viață așa cum zice Cristian în povestea lui despre Cristina. Și gestul tău e determinat de cine ești sau cine vrei să fii. Și dacă vrei să fii generos sau să iubești pentru că pentru tine contează viața poți să fii în fața unei alegeri.

Vrei să fii generos, vrei să susții viața? A fi este a face. A face este a fi. Pentru că așa văd eu situația asta, aici, acum.

Tu poți s-o vezi diferit și asta vorbește despre tine, să faci altceva care să-ți hrănească nevoile tale oricât de abstracte, unice și legitime. Pentru că sunt nevoile tale, care te reprezintă pe tine. Doar pe tine.

Împacă-te cu tine, căci ești minunat oricum și nu ești generos doar pentru că așa văd eu, sau el, sau ea.

Aleg să fac ceva acum pentru că știu cine sunt, indiferent de cum sunt perceput.

Tu cine ești? Tu ce alegi?

Photo by Pink Sherbet

{ 50 comments }

miRcea martie 8, 2010 la 20:41

Sunt un om. Şi vreau să trăiesc. Atât cât pot… nu-mi fac un ţel din asta. Şi e tare frumos când reuşeşti. Mi se întâmplă lucruri bune şi lucruri rele, tocmai asta-i frumos în viaţă că tot timpul îţi oferă termene de comparaţie (previous post). :)

Coach Ioan martie 9, 2010 la 06:42

Ideea că frumosul e o percepție care generează o stare… și starea de frumos internă fiind poate fi păstrată indiferent de ce vezi în exterior… ;-)

Gheorghe-Dragos martie 9, 2010 la 08:47

Inima buna dupa care alerg eu de 19 ani si la care inca n-am reusit sa ajung. Sincer idee asta a ta Ioan este valabila si daca referinta dintr-un moment dat (poate fi si un stimul la care sa nu rezistam si referinta sa fie proasta sau urata pe moment) este cuprinsa intr-o referinta mai mare care este frumoasa si buna. Spun asta pentru ca la un moment dat starea interna de frumos trebuie sa se alimenteaza din ceva. Ce parere ai?

miRcea martie 8, 2010 la 22:41

Sunt un om. Şi vreau să trăiesc. Atât cât pot… nu-mi fac un ţel din asta. Şi e tare frumos când reuşeşti. Mi se întâmplă lucruri bune şi lucruri rele, tocmai asta-i frumos în viaţă că tot timpul îţi oferă termene de comparaţie (previous post). :)

Coach Ioan martie 9, 2010 la 08:42

Ideea că frumosul e o percepție care generează o stare… și starea de frumos internă fiind poate fi păstrată indiferent de ce vezi în exterior… ;-)

Gheorghe-Dragos martie 9, 2010 la 10:47

Inima buna dupa care alerg eu de 19 ani si la care inca n-am reusit sa ajung. Sincer idee asta a ta Ioan este valabila si daca referinta dintr-un moment dat (poate fi si un stimul la care sa nu rezistam si referinta sa fie proasta sau urata pe moment) este cuprinsa intr-o referinta mai mare care este frumoasa si buna. Spun asta pentru ca la un moment dat starea interna de frumos trebuie sa se alimenteaza din ceva. Ce parere ai?

Cristi martie 9, 2010 la 08:03

A fi si a face si a jertfi.

miRcea martie 9, 2010 la 12:45

Nu sună cam sinistru treaba asta cu „jerfa”?

Coach Ioan martie 9, 2010 la 13:50

Pentru cine să sune sinistru treaba cu jertfa Mircea? :)

miRcea martie 9, 2010 la 14:05

Pentru mine! Căci pentru alții se pare că-i o practică. Deci nu cred că-i sinistru.

Coach Ioan martie 9, 2010 la 13:51

@Cristi A jertfi ce? Pentru ce? Cine?

Cristi martie 9, 2010 la 10:03

A fi si a face si a jertfi.

miRcea martie 9, 2010 la 14:45

Nu sună cam sinistru treaba asta cu „jerfa”?

Coach Ioan martie 9, 2010 la 15:50

Pentru cine să sune sinistru treaba cu jertfa Mircea? :)

miRcea martie 9, 2010 la 16:05

Pentru mine! Căci pentru alții se pare că-i o practică. Deci nu cred că-i sinistru.

Coach Ioan martie 9, 2010 la 15:51

@Cristi A jertfi ce? Pentru ce? Cine?

Cristina martie 9, 2010 la 14:09

Sunt oameni care aleg sa daruiasca si oameni care aleg sa se jertfeasca. Orice simti din acest punct de vedere, este important pentru omul care are nevoie de tine. La inceput, cand el este disperat si, sa zicem, atentia lui este amortita (de dureri, de chin etc. – depinde de caz), poate parea mai putin important cum percepi tu, cel care il ajuta, lucrurile. Ulterior, insa, limbajul non-verbal isi va transmite mesajele cu mai multa acuratete. Deci, a te darui sau a te jertfi? Mai este si o alta situatie (de fapt, mai multe, dar ma rezum): la inceput, daruiesti, iar dupa mai mult timp de daruire… incepi sa te jertfesti. Asta cum suna?

Coach Ioan martie 9, 2010 la 14:12

@Cristina Să te jertfești pentru ce? Ca să ce?

Cristina martie 9, 2010 la 16:09

Sunt oameni care aleg sa daruiasca si oameni care aleg sa se jertfeasca. Orice simti din acest punct de vedere, este important pentru omul care are nevoie de tine. La inceput, cand el este disperat si, sa zicem, atentia lui este amortita (de dureri, de chin etc. – depinde de caz), poate parea mai putin important cum percepi tu, cel care il ajuta, lucrurile. Ulterior, insa, limbajul non-verbal isi va transmite mesajele cu mai multa acuratete. Deci, a te darui sau a te jertfi? Mai este si o alta situatie (de fapt, mai multe, dar ma rezum): la inceput, daruiesti, iar dupa mai mult timp de daruire… incepi sa te jertfesti. Asta cum suna?

Coach Ioan martie 9, 2010 la 16:12

@Cristina Să te jertfești pentru ce? Ca să ce?

Cristina martie 9, 2010 la 15:25

Eu nu ma jertfesc. Daruiesc si, rareori, obosesc. Cand se intampla sa obosesc, totusi, ma gandesc, o vreme, mai mult la mine, la nevoile mele (mai ales daca m-am neglijat…). E o stare temporara. Imi revin si daruiesc din nou – chiar daca nu primesc nimic in schimb.
Comentariile mele poate nu au legatura cu subiectul din articolul tau. Coach Ioan, ai facut un gest foarte frumos! Sustin viata!

Cristina martie 9, 2010 la 17:25

Eu nu ma jertfesc. Daruiesc si, rareori, obosesc. Cand se intampla sa obosesc, totusi, ma gandesc, o vreme, mai mult la mine, la nevoile mele (mai ales daca m-am neglijat…). E o stare temporara. Imi revin si daruiesc din nou – chiar daca nu primesc nimic in schimb.
Comentariile mele poate nu au legatura cu subiectul din articolul tau. Coach Ioan, ai facut un gest foarte frumos! Sustin viata!

miRcea martie 9, 2010 la 21:45

“Mâna care nu spune o poveste nu primeşte nimic!” – Filantropica lui Nae Caranfil. Cam aşa-i cu donaţiile astea în scopuri “caritabile”. Din păcate unii chiar au nevoie doar că nu ne conving… iar alţii ne conving fără să aibă o reală nevoie.

miRcea martie 9, 2010 la 23:45

“Mâna care nu spune o poveste nu primeşte nimic!” – Filantropica lui Nae Caranfil. Cam aşa-i cu donaţiile astea în scopuri “caritabile”. Din păcate unii chiar au nevoie doar că nu ne conving… iar alţii ne conving fără să aibă o reală nevoie.

Magda martie 10, 2010 la 14:06

Din punctul meu de vedere, ca om din “sistem”, viata nu ar trebui sa aiba nevoie de donatii. Ar trebui sustinuta permanent si neconditionat.

Coach Ioan martie 10, 2010 la 14:12

Magda, aici nu este vorba despre strict despre donație. Donația e un pretext. Aici este vorba despre faptul că un act al tău te poate face generos sau oricum vrei tu, după cum și a fi într-un anume fel generează a acționa în moduri specifice. Ăsta e și motivul în care în coaching acționăm în 2 feluri asupra lui a fi și asupra lui a face.

Coach Ioan martie 10, 2010 la 14:13

@Magda Mulțumesc de comentariu!

Magda martie 10, 2010 la 16:06

Din punctul meu de vedere, ca om din “sistem”, viata nu ar trebui sa aiba nevoie de donatii. Ar trebui sustinuta permanent si neconditionat.

Coach Ioan martie 10, 2010 la 16:12

Magda, aici nu este vorba despre strict despre donație. Donația e un pretext. Aici este vorba despre faptul că un act al tău te poate face generos sau oricum vrei tu, după cum și a fi într-un anume fel generează a acționa în moduri specifice. Ăsta e și motivul în care în coaching acționăm în 2 feluri asupra lui a fi și asupra lui a face.

Coach Ioan martie 10, 2010 la 16:13

@Magda Mulțumesc de comentariu!

Magda martie 10, 2010 la 16:21

Am înţeles, Coach, cã am ieşit puţin din context, dar am vrut sã punctez ideea de mai sus pt. cã e un of de-al meu vizazi de anumite aspecte din sistem.
Revenind la discuţia în cauzã, eu cred cã e important sã existe o armonie între gânduri şi gesturi şi, mai ales, sã existe curajul de a pune în practicã ceea ce gândeşti chiar dacã, uneori, se dovedeşte a fi greşit. Cãci, nu-i aşa, din greşeli învaţã omul cel mai bine.
P.S. Cu plãcere. Mulţumesc şi eu.

Coach Ioan martie 10, 2010 la 18:06

@Magda Cel mai mult, eu, din greșeli am învățat… :) din fericire…

Magda martie 10, 2010 la 18:21

Am înţeles, Coach, cã am ieşit puţin din context, dar am vrut sã punctez ideea de mai sus pt. cã e un of de-al meu vizazi de anumite aspecte din sistem.
Revenind la discuţia în cauzã, eu cred cã e important sã existe o armonie între gânduri şi gesturi şi, mai ales, sã existe curajul de a pune în practicã ceea ce gândeşti chiar dacã, uneori, se dovedeşte a fi greşit. Cãci, nu-i aşa, din greşeli învaţã omul cel mai bine.
P.S. Cu plãcere. Mulţumesc şi eu.

Coach Ioan martie 10, 2010 la 20:06

@Magda Cel mai mult, eu, din greșeli am învățat… :) din fericire…

Magda martie 10, 2010 la 18:42

Eşti norocos, Coach! Mie mi s-a întâmplat sã persist în greşealã chiar dacã ştiam cã greşesc. Cu alte cuvinte, I pushed my luck cu bunã ştiinţã. Sunã a masochism, ştiu!

Gheorghe-Dragos martie 11, 2010 la 07:07

Mie nu-mi este clar acest “push my luck”. La ce va referiti?

Magda martie 10, 2010 la 20:42

Eşti norocos, Coach! Mie mi s-a întâmplat sã persist în greşealã chiar dacã ştiam cã greşesc. Cu alte cuvinte, I pushed my luck cu bunã ştiinţã. Sunã a masochism, ştiu!

Gheorghe-Dragos martie 11, 2010 la 09:07

Mie nu-mi este clar acest “push my luck”. La ce va referiti?

Magda martie 11, 2010 la 08:14

@Gheorghe-Dragoş Adicã persist cu bunã-ştiinţã în situaţii sau relaţii care, cred eu, cã au un anumit potenţial benefic şi nu-i aşa. Sau, dacã-l au, nu aleg sã-l manifeste în raport cu mine. Cum ar spune Coach, mã risipesc în anumite aşteptãri.

Coach Ioan martie 11, 2010 la 08:33

@Magda ai spus foarte bine! :)

Gheorghe-Dragos martie 11, 2010 la 09:21

Imi para rau ca nu m-am facut bineinteles. Mai precis nu-mi este clar de ce folositi expresia “push my luck” si nu “ma incapatanez” sau “ma complac”. Nu de alta dar norocul nu prea are de a face cu alegerile noastre.

Magda martie 11, 2010 la 10:14

@Gheorghe-Dragoş Adicã persist cu bunã-ştiinţã în situaţii sau relaţii care, cred eu, cã au un anumit potenţial benefic şi nu-i aşa. Sau, dacã-l au, nu aleg sã-l manifeste în raport cu mine. Cum ar spune Coach, mã risipesc în anumite aşteptãri.

Coach Ioan martie 11, 2010 la 10:33

@Magda ai spus foarte bine! :)

Gheorghe-Dragos martie 11, 2010 la 11:21

Imi para rau ca nu m-am facut bineinteles. Mai precis nu-mi este clar de ce folositi expresia “push my luck” si nu “ma incapatanez” sau “ma complac”. Nu de alta dar norocul nu prea are de a face cu alegerile noastre.

Magda martie 11, 2010 la 08:39

Mã strãduiesc, Coach! Doar am un deadline… :)

Magda martie 11, 2010 la 10:39

Mã strãduiesc, Coach! Doar am un deadline… :)

Magda martie 11, 2010 la 09:43

@Gheorghe-Dragoş Pãi, cred cã am explicat, deja, în comentariul de mai sus, dar poate cã nu aţi observat. Cât despre noroc sau ghinion, eu cred cã sunt doar nişte termeni arbitrari la care ne raportãm în funcţie de realizãrile sau eşecurile noastre. Care, by the way, ţin de alegerile pe care le facem, deci tot de noi. Pãrerea mea!

Magda martie 11, 2010 la 11:43

@Gheorghe-Dragoş Pãi, cred cã am explicat, deja, în comentariul de mai sus, dar poate cã nu aţi observat. Cât despre noroc sau ghinion, eu cred cã sunt doar nişte termeni arbitrari la care ne raportãm în funcţie de realizãrile sau eşecurile noastre. Care, by the way, ţin de alegerile pe care le facem, deci tot de noi. Pãrerea mea!

Gheorghe-Dragos martie 11, 2010 la 10:34

Bine.

Gheorghe-Dragos martie 11, 2010 la 12:34

Bine.

Comments on this entry are closed.

{ 1 trackback }

Previous post:

Next post: