Mă simt responsabilă. Tu cum te simți?
De câte ori te găsești în situația să lași o decizie pe care poți s-o iei tu la latitudinea altuia? De câte ori aștepți ca o alegere pe care poți s-o faci tu, s-o facă altul pentru tine. Că e șef, că e partener de afaceri, că e partener de relație… e același lucru. Azi despre a-ți asuma responsabilitatea, pornind de la o poveste scurtă legată de sex.
Un tip într-un club frumos, merge la o fată drăguță, care dansează frumos atras de modul ei de a fi și o întreabă: Nu vă supărați, dansați?
Tipa răspunde: Mă duc s-o întreb pe mama.
Tipul îi răspunde: Întreab-o și dacă ai voie să faci amor ca să nu faci două drumuri.
Când lași pe altul din exterior să ia o decizie pentru tine atunci tu transferi responsabilitatea deciziei asupra persoanei la care i-ai dat permisiunea sau chiar mai mult, i-ai cerut să aleagă, să decidă pentru tine. Transferi puterea ta de a decide către altcineva exterior ție.
În ce situații din viața ta, îți predai responsabilitatea? Ce crezi despre a-ți preda responsabilitate? Cum poți să-ți asumi responsabilitatea?
Photo by *Tom [luckytom]
{ 3 comments }
Păi cred că au în comun următoarele:
- boli venerice
- sarcini nedorite
- căsnicia (după caz)
Restul e bucurie în cazul sexului și o nesfârșită listă de condiționări, relații, nevoi, tabuuri și alte căcaturi sociale în cazul responsabilității. Asta nu-nseamnă că nu suntem responsabili în cazul sexului.
Salut Mircea,
mulțumesc pentru umorul de care dai dovadă. :)
Ideea e că îmi asum responsabilitatea (inclusiv să accept să fac sex) și suport consecințele alegerii mele. Ele pot fi din ciclul celor enumerate de tine (in cazul sexului) și pot fi și altele precum succes, împăcare, libertate, pace interioară, bucurie… deci după cum îți asumi responsabilitatea și trăiești…
E cam forțată alăturarea lângă sex (o acțiune reală, fizică) a tuturor stărilor psihice de care amintești (care-s doar prin căpușorul nostru).
Comments on this entry are closed.