Poveste scrisă de Musafirul meu, Gabi de pe Raza ei de soare
Pentru majoritatea oamenilor există cel puţin una sau două persoane care în decursul vietii îi preţuiesc necondiţionat, gen părinte şi/sau partener de viaţă. Preţuirea necondiţionată este deosebit de valoroasă pentru că elibereaza omul de necesitatea sa de a primi aprobarea din exterior/socială cu orice preţ şi îi redă astfel libertatea de exprimare a capacităţilor şi talentelor sale. Altfel spus, exprimarea necesităţii de autoactualizare a individului poate fi lipsită de grija dezaprobărilor mai mult sau mai puţin justificate.
Tu te simţi iubit necondiţionat ?
Există din nefericire un tip de educaţie al părinţilor în care a nu oferi copiilor sentimentul puternic de a fi iubiţi şi apreciaţi absolut se transformă în obicei. Aceştia condiţionează dragostea lor de “buna purtare” a copilului iar acest lucru va transmite mesajul că nu este iubit deloc şi că părinţilor le-ar fi plăcut de fapt un alt copil, „ideal”.
Din astfel de educaţie vom descoperi pe parcurs genul de copii care trăiesc cu dorinţa intensă de a fi admiraţi de alţii neglijându-şi în tot acest timp autoactualizarea.
Vor deveni adulţii care vor tinde să aibă standarde ridicate de comportament, foarte nerealiste, iar concepţia lor despre sine, ideală, nu se va mai corela cu sinele real.
Tu în ce fel de relaţie copil-părinte crezi că ai fost ?
Părinţii noştri n-au ştiut cât de tare conceptele personale orchestrează relaţiile de comunicare interumană, mai ales atunci cand e vorba de aspecte legate profund de respectul de sine, dar noi ştim !
#1 Dacă îți place te rog împărtășește postul pe twitter, pe facebook sau trimite mail unui Prieten căruia i-ar folosi.
Tweet
#2 Te invit să comentezi, să ai curajul să pui întrebări, să-ți faci vocea auzită și inima simțită.
Mulțumesc, ne vedem aici, pe Povești și Coaching.
