7 intrebari care sa te-ajute sa-ti regasesti directia

Mi-a atras atentia expresia coach = … un agent al libertatii individuale. Si mi-am adus aminte de un citat pe care l-am copiat in agenda mea de vorbe de duh cu care ma ridic din gropile de potential sau blocaje: “Coachingul nu este numai o tehnica de a face lucrurile sa mearga adecvat unor conditii. Coachingul te formeaza pentru a te implica, pentru a te purta consecvent cu oamenii, pentru a descoperi un mod de a gandi, un mod de a fi”. Din pacate nu mi-amnotat cui apartine citatul.

Excelenta povestioara de mai sus, pentru ca surprinde exact pasii de extragere din groapa de potential si blocaje, subscriu si eu ca este o reteta infailibila. Nu sunt coach. Am descoperit singura, destul de tarziu ca de fapt in spate sta un mecanism simplu: actiunea conduce la claritate, claritate conduce la motivare, motivarea la cantitati mari de energie de degajata, iar energia sta la baza actiunii viitoare. Oare de ce nu se preda asta in scoli? Ma simt teribil de descumpanita sa vad angajati de ai mei, care la cei poate peste 50 de ani inca nu au inteles lectia asta de baza, unii incrancenandu-seinj blocaje pentru ca nu sunt motivati.

Reteta mea de gospodina :-) este cam in aceeasi pasi pe care i-ai descris coach Ioan:
1. cand am un blocaj ma apuc si fac curat in casa, mainile functioneaza pe aspirator sau spala vase, dar mintea scormone identificand ce anume a provocat starea de stagnare / blocaj si trece in revista o multime de scenarii de cum se poate iesi pentru a atinge in final ACEL obiectiv.
2. cel mai adesea nici nu am terminat jumatate de casa ca stiu ce am de facut sa ies din blocaj, iar cea de a doua “jumatate de casa” o petrec facand planul de actiune.
3. cand am terminat casa ma pot aseza frumos sa imi scriu planul cu deadline-uri, resurse, si implicatii.

Nu mi-a iesit de la inceput, dar pana la urma totul a fost doar un exercitiul de perseverare cu mine insami. Uneori cuplez exercitiul de mai sus cu lecturi din agenda mea de vorbe de duh, o colectie intreaga pe care mi-am cules-o singura cu fraze care mi-au placut sau mi-au atras atentia simtind ca imi sunt de ajutor. Si uite asa imposibil sa nu gasesc un fir de plecare.

Daca nici asta nu merge exista si varianta planului B: ma indepartatez de urgenta din mijlocul subiectului care ma blocheaza, plec aiurea (nu departe), citesc o carte / carti, ma uit la filme care sa ma rupa de “problema”, ascult muzica, ma uit pe culori sau pur si simplu schimb peisajul cateva zile. Cand revin, ma mir si eu cat de usor este sa privesc dintr-o alta perspectiva sau un alt unghi si sa trec peste blocaj.

Adevarul este ca e foarte eliberatoare trecerea peste un blocaj!

Mi-a atras atentia expresia coach = … un agent al libertatii individuale. Si mi-am adus aminte de un citat pe care l-am copiat in agenda mea de vorbe de duh cu care ma ridic din gropile de potential sau blocaje: “Coachingul nu este numai o tehnica de a face lucrurile sa mearga adecvat unor conditii. Coachingul te formeaza pentru a te implica, pentru a te purta consecvent cu oamenii, pentru a descoperi un mod de a gandi, un mod de a fi”. Din pacate nu mi-amnotat cui apartine citatul.

Excelenta povestioara de mai sus, pentru ca surprinde exact pasii de extragere din groapa de potential si blocaje, subscriu si eu ca este o reteta infailibila. Nu sunt coach. Am descoperit singura, destul de tarziu ca de fapt in spate sta un mecanism simplu: actiunea conduce la claritate, claritate conduce la motivare, motivarea la cantitati mari de energie de degajata, iar energia sta la baza actiunii viitoare. Oare de ce nu se preda asta in scoli? Ma simt teribil de descumpanita sa vad angajati de ai mei, care la cei poate peste 50 de ani inca nu au inteles lectia asta de baza, unii incrancenandu-seinj blocaje pentru ca nu sunt motivati.

Reteta mea de gospodina :-) este cam in aceeasi pasi pe care i-ai descris coach Ioan:
1. cand am un blocaj ma apuc si fac curat in casa, mainile functioneaza pe aspirator sau spala vase, dar mintea scormone identificand ce anume a provocat starea de stagnare / blocaj si trece in revista o multime de scenarii de cum se poate iesi pentru a atinge in final ACEL obiectiv.
2. cel mai adesea nici nu am terminat jumatate de casa ca stiu ce am de facut sa ies din blocaj, iar cea de a doua “jumatate de casa” o petrec facand planul de actiune.
3. cand am terminat casa ma pot aseza frumos sa imi scriu planul cu deadline-uri, resurse, si implicatii.

Nu mi-a iesit de la inceput, dar pana la urma totul a fost doar un exercitiul de perseverare cu mine insami. Uneori cuplez exercitiul de mai sus cu lecturi din agenda mea de vorbe de duh, o colectie intreaga pe care mi-am cules-o singura cu fraze care mi-au placut sau mi-au atras atentia simtind ca imi sunt de ajutor. Si uite asa imposibil sa nu gasesc un fir de plecare.

Daca nici asta nu merge exista si varianta planului B: ma indepartatez de urgenta din mijlocul subiectului care ma blocheaza, plec aiurea (nu departe), citesc o carte / carti, ma uit la filme care sa ma rupa de “problema”, ascult muzica, ma uit pe culori sau pur si simplu schimb peisajul cateva zile. Cand revin, ma mir si eu cat de usor este sa privesc dintr-o alta perspectiva sau un alt unghi si sa trec peste blocaj.

Adevarul este ca e foarte eliberatoare trecerea peste un blocaj!

@Margareta apropos de rețeta „infailibilă”. N-am descoperit-o nici eu de când lumea. Iată mi-au luat 40 de ani să înțeleg cu fiecare atom al meu și și-așa mă împotmolesc. Pentru că sunt om la fel ca și tine.

Poate acum stăm de vorbă pentru că amândoi avem atracția și credința că putem să-i ajutăm pe-acești angajați. Margareta ești GENEROASĂ și PERSEVERENTĂ și PUTERNICĂ și VULNERABILĂ (pentru mine asta e o mare calitate… :)) Și iată ești și înțeleaptă.

Simplu fapt de a face ceva, orice, asociat cu mișcarea fizică, e terapeutic în sensul că te ajută să-ți schimbi starea mentală și deci să mergi mai departe.

Și eu simt energia eliberatoare la fel de puternic ca și tine. Și mai am o chestiune de spus. N-am menționat muzica… Care prin ritm și armonica cu care intri în rezonanță, te poate scoate din starea de la un moment dat.

Margareta ești iubitoare și înțeleaptă. Te-aștept cu drag pe-aici. Pe bătătură…

@Margareta apropos de rețeta „infailibilă”. N-am descoperit-o nici eu de când lumea. Iată mi-au luat 40 de ani să înțeleg cu fiecare atom al meu și și-așa mă împotmolesc. Pentru că sunt om la fel ca și tine.

Poate acum stăm de vorbă pentru că amândoi avem atracția și credința că putem să-i ajutăm pe-acești angajați. Margareta ești GENEROASĂ și PERSEVERENTĂ și PUTERNICĂ și VULNERABILĂ (pentru mine asta e o mare calitate… :)) Și iată ești și înțeleaptă.

Simplu fapt de a face ceva, orice, asociat cu mișcarea fizică, e terapeutic în sensul că te ajută să-ți schimbi starea mentală și deci să mergi mai departe.

Și eu simt energia eliberatoare la fel de puternic ca și tine. Și mai am o chestiune de spus. N-am menționat muzica… Care prin ritm și armonica cu care intri în rezonanță, te poate scoate din starea de la un moment dat.

Margareta ești iubitoare și înțeleaptă. Te-aștept cu drag pe-aici. Pe bătătură…

…ce dragut !
amandoi ati scris ceva teribil de bun la gust si real.
Subscriu celor spuse si ma bucur.

gabitzu cu diacritice :))))))

Zi cu soare in suflet si energii care construiesc sa aveti !

Apropos, sa ne scrii odata si despre energiile care distrug ;) (nush ce-mi veni, dar e interesant). :)

…ce dragut !
amandoi ati scris ceva teribil de bun la gust si real.
Subscriu celor spuse si ma bucur.

gabitzu cu diacritice :))))))

Zi cu soare in suflet si energii care construiesc sa aveti !

Apropos, sa ne scrii odata si despre energiile care distrug ;) (nush ce-mi veni, dar e interesant). :)

Te distruge ceva acum? Părerea mea e că ești cam fericită… :))))) Mulțumesc Gabitzu… Am văzut că ți-ai schimbat și gravatarul… Acum ai săgeată către http://gabitzu.ro iiiiiihaaaaaa!!!!

Te distruge ceva acum? Părerea mea e că ești cam fericită… :))))) Mulțumesc Gabitzu… Am văzut că ți-ai schimbat și gravatarul… Acum ai săgeată către http://gabitzu.ro iiiiiihaaaaaa!!!!

of course…cu sageta vin la voi de-acu’…(vezi ca e http:// gabitzu.eu ;)
Sunt cam fericita ? Pai nu asta m-ai invatat mereu ?
Dar am vrut si eu, recunosc. Ce te faci daca inveti pe cineva de bine si el o tine pe-a lui ca nu si nu :))))
Si da, ma bucur ca un copchil de jucarioara asta noua :P, domnule felcer-subchirurg :))

n-am nicio distrugere. Mi-a traznit asa brusc ideea energiilor devoratoare. Bune si alea la ceva, nu ? :)
Hai ca te pup de nu te vezi… :)))))))

of course…cu sageta vin la voi de-acu’…(vezi ca e http:// gabitzu.eu ;)
Sunt cam fericita ? Pai nu asta m-ai invatat mereu ?
Dar am vrut si eu, recunosc. Ce te faci daca inveti pe cineva de bine si el o tine pe-a lui ca nu si nu :))))
Si da, ma bucur ca un copchil de jucarioara asta noua :P, domnule felcer-subchirurg :))

n-am nicio distrugere. Mi-a traznit asa brusc ideea energiilor devoratoare. Bune si alea la ceva, nu ? :)
Hai ca te pup de nu te vezi… :)))))))

Foarte frumos scris … Uman accesibil si prietenos

Foarte frumos scris … Uman accesibil si prietenos

Multumesc Anto. Te astept cu caldura. Cum te simti cand citesti ceva uman, accesibil frumos? Care e povestea ta?

Multumesc Anto. Te astept cu caldura. Cum te simti cand citesti ceva uman, accesibil frumos? Care e povestea ta?

Ioan, acest discurs este unul de coach… în sfârșit după o lungă așteptare!
Acesta are ceva motivațional, nu mai are acea lamentare budhisto-creștinoidă în care toți suntem egali, liberi, valoroși, puternici, bla-bla… avem un ideal, obiectiv, țel, cum vrei să-i zici… oricum nu putem trăi fără, asta-i clar.

Dar cum era cu atașamentul? Obiectivele creează atașament față de perspectiva idilică ce ne-o creem în viitor. Deci acest tablou „mirific” de „coach = agent al libertății individuale” (țelul tău) îți subjugă prezentul… nu te mai bucuri de el „liber”, acționezi pentru că așa este „important și oportun” în acel plan stabilit pentru a-ți îndeplini obiectivul.

Acest raționament, deși miroase a sofism, nu este!
Și combate, cu argumentele tale, discuția despre libertate și putere de la postul precedent. Cred că acum ai înțeles mult mai bine ce-am vrut să spun prin „libertate de dragul libertății” – pote dor animalele sunt singurele care beneficiază de ea, deși să știi că ciorile sunt ființe gregare pe timpul iernii și monogame!!! Noi suntem oameni…

Prin acest comentariu nu am vrut să te (vă) acuz de ipocrizie, dar povestea cu libertatea este și aceasta un ideal pe care, din păcate, nu-l veți atinge în viața asta, în condiile actuale ale societații noastre. Dar sunt câteva teme de gândire esențiale ale umanitații de când lumea… și una-i LIBERTATEA. Nu a găsit-o nimeni, de la Platon încoace… dar vă urez succes!

Ioan, acest discurs este unul de coach… în sfârșit după o lungă așteptare!
Acesta are ceva motivațional, nu mai are acea lamentare budhisto-creștinoidă în care toți suntem egali, liberi, valoroși, puternici, bla-bla… avem un ideal, obiectiv, țel, cum vrei să-i zici… oricum nu putem trăi fără, asta-i clar.

Dar cum era cu atașamentul? Obiectivele creează atașament față de perspectiva idilică ce ne-o creem în viitor. Deci acest tablou „mirific” de „coach = agent al libertății individuale” (țelul tău) îți subjugă prezentul… nu te mai bucuri de el „liber”, acționezi pentru că așa este „important și oportun” în acel plan stabilit pentru a-ți îndeplini obiectivul.

Acest raționament, deși miroase a sofism, nu este!
Și combate, cu argumentele tale, discuția despre libertate și putere de la postul precedent. Cred că acum ai înțeles mult mai bine ce-am vrut să spun prin „libertate de dragul libertății” – pote dor animalele sunt singurele care beneficiază de ea, deși să știi că ciorile sunt ființe gregare pe timpul iernii și monogame!!! Noi suntem oameni…

Prin acest comentariu nu am vrut să te (vă) acuz de ipocrizie, dar povestea cu libertatea este și aceasta un ideal pe care, din păcate, nu-l veți atinge în viața asta, în condiile actuale ale societații noastre. Dar sunt câteva teme de gândire esențiale ale umanitații de când lumea… și una-i LIBERTATEA. Nu a găsit-o nimeni, de la Platon încoace… dar vă urez succes!

Mircea, ce înseamnă Sofism?

– băi adevărul este că eu cred în ceea ce numești tu „lamentația budisto-creștinoidă”!. Eu cred că toți avem libertate și putere la maxim. Ceea ce ne face diferiți este comparația pe care o facem noi, din spațiul în care suntem la un moment dat.

– eu nu văd cum combate…. libertatea de la postul precedent… a fi și a vrea să schimbi ceva din starea ta, pentru a împlini un sens pe care îl ai pe acest pământ e libertate și putere… te îndepărtează de prezent și eu aleg să accept asta… :) Ce zici? :)

– Eu cred că pot să fiu liber chiar dacă sunt fizic în închisoare sau chiar dacă lucrez la corporație. Am înțeles acum, la ceva timp după ce am plecat… Deci pot să fiu liber și din spațiul ăsta din care privesc și scriu eu, și oamenii pot fi liberi, oricine… ORICINE… :) și o cred, cu ultima fibră… Cred că ăsta e motivul pentru care au rezistat și martirii în închisorile comuniste, evreii în pogromurile împotriva lor și în esență toți chinuiții și persecutații lumii. Au ales să creadă în ceva, care să le dea libertate.

Mersi pentru comentariile tale „critice”! Produc foarte mult bine, pe-aici, în spațiul ăsta. Nu știu cât de mult îți folosește ție să te contrazici și îndoiești de tine, în spațiile în care trăiești… ce zici?

Mircea, ce înseamnă Sofism?

– băi adevărul este că eu cred în ceea ce numești tu „lamentația budisto-creștinoidă”!. Eu cred că toți avem libertate și putere la maxim. Ceea ce ne face diferiți este comparația pe care o facem noi, din spațiul în care suntem la un moment dat.

– eu nu văd cum combate…. libertatea de la postul precedent… a fi și a vrea să schimbi ceva din starea ta, pentru a împlini un sens pe care îl ai pe acest pământ e libertate și putere… te îndepărtează de prezent și eu aleg să accept asta… :) Ce zici? :)

– Eu cred că pot să fiu liber chiar dacă sunt fizic în închisoare sau chiar dacă lucrez la corporație. Am înțeles acum, la ceva timp după ce am plecat… Deci pot să fiu liber și din spațiul ăsta din care privesc și scriu eu, și oamenii pot fi liberi, oricine… ORICINE… :) și o cred, cu ultima fibră… Cred că ăsta e motivul pentru care au rezistat și martirii în închisorile comuniste, evreii în pogromurile împotriva lor și în esență toți chinuiții și persecutații lumii. Au ales să creadă în ceva, care să le dea libertate.

Mersi pentru comentariile tale „critice”! Produc foarte mult bine, pe-aici, în spațiul ăsta. Nu știu cât de mult îți folosește ție să te contrazici și îndoiești de tine, în spațiile în care trăiești… ce zici?

Ioan,
felicitari. Imi plac gandurile astea de nu mai pot. Ma identific aproape perfect :)
Esti atat de valoros cu puterea si libertatea asta pe care o poti tu accesa…
:)

Ioan,
felicitari. Imi plac gandurile astea de nu mai pot. Ma identific aproape perfect :)
Esti atat de valoros cu puterea si libertatea asta pe care o poti tu accesa…
:)

LIBERTATEA, ca si FERICIREA, sunt valori foarte personale. Eu ma simt LIBERA sau FERICITA din cu totul alte motive pentru care cineva din jurul meu se simte LIBER sau FERICIT. Este de-a dreptul un bonus sa gasesc oameni care se simt LIBERI sau FERICITI pentru aceleasi motive pentru care eu ma simt, iar daca se intampla asta pur si simplu simti rezonanta. Si chiar daca la baza nu sunt aceleasi motive, in final e un numitor comun al persoanelor care se simt LIBERE (si poate pentru acest lucru si FERICITE): si anume ca sunt eliberate de frictiunile interne, ca nu au conflicte interne, ca nu e nimic in ei care sa le opuna din interior rezistenta. Doar pe fondul conflictului intern apar indoielile de sine, contradictiile intre ce vreau si ce mi se intampla, contradictiile din propriul body languange, frustrari mai mari sau mai mici in legatura cu ce fac sau cu ce ar trebui sa fac dar nu fac sau (mi se patre mie ca) nu pot face. In final, sunt alegerile noastre care sparg bucla rutinelor obisnuite si ne fac sa o luam pe alte drumuri decat cele incercate, ca sa descoperim ce anume se incapataneaza din interior sa traga in alta directie cand dorinta si nazuinta este cu totul alta.

LIBERTATEA, ca si FERICIREA, sunt valori foarte personale. Eu ma simt LIBERA sau FERICITA din cu totul alte motive pentru care cineva din jurul meu se simte LIBER sau FERICIT. Este de-a dreptul un bonus sa gasesc oameni care se simt LIBERI sau FERICITI pentru aceleasi motive pentru care eu ma simt, iar daca se intampla asta pur si simplu simti rezonanta. Si chiar daca la baza nu sunt aceleasi motive, in final e un numitor comun al persoanelor care se simt LIBERE (si poate pentru acest lucru si FERICITE): si anume ca sunt eliberate de frictiunile interne, ca nu au conflicte interne, ca nu e nimic in ei care sa le opuna din interior rezistenta. Doar pe fondul conflictului intern apar indoielile de sine, contradictiile intre ce vreau si ce mi se intampla, contradictiile din propriul body languange, frustrari mai mari sau mai mici in legatura cu ce fac sau cu ce ar trebui sa fac dar nu fac sau (mi se patre mie ca) nu pot face. In final, sunt alegerile noastre care sparg bucla rutinelor obisnuite si ne fac sa o luam pe alte drumuri decat cele incercate, ca sa descoperim ce anume se incapataneaza din interior sa traga in alta directie cand dorinta si nazuinta este cu totul alta.

:) Sofism… definitia de DEX sau de Wikipedia?

Credintele ne fac slabi, ne ingradesc libertatea mult clamata caci ne introduc intr-un patern si ramanem captivi in acesta caci aderam si acceptam cu toata fiinta acele concepte… si precepte, sunt sistemul nostru referential.
Ai incercat vreodata sa vezi lumea prin prisma principiilor islamului?
Si ca sa iti dau o explicatie, asa cum o vad eu, si la al treilea punct, totul consta in cat de bine functioneaza sistemul psihic de autoaparare. Hai sa fim seriosi, exemplul tau este unul din care eu trag o alta concluzie: si anume ca acei oameni si-au interpretat realitatea din jurul lor astfel incat sa o puna de acord cu psihicul lor… au fost niste eroi, niste performeri. Este adevarat ca trebuie sa-ti controlezi la maxim creierul. Am cunoscut un om care a facut 17 ani… din care vreo 2 la carcera.
Disonanta cognitiva… asa se cheama procesul in sine.

Punctul 2, libertate si putere… sunt doua concepte ce se combat. Nu poti avea putere si sa fii liber. Nu poti fi liber si sa ai si putere. Fenomenul care defineste cel mai bine omul este relationarea. Nu poti defini un om in afara relatiilor sale. Puterea perverteste caci iesi din sfera relatiilor bilaterale (sociale) si intri in cea a relatiilor UNILATERALE. Astfel iti exercitii puterea. Nu mai esti liber caci devii sclavul deciziilor tale, caci trebuie sa iti adaptezi gandirea, comportamentul la deciziile pe care le-ai luat unilateral.
Devii sclavul puterii pentru ca trebuie sa iti demonstrezi continuu c-ai facut un lucru bun. Si nu-ti iese tot timpul… atunci iti modifici ceva in psihismul tau.
Cred ca-i cam ca si principiul incertitudinii… viteza sau pozitia? :)

PS: Ioan, aceste comentarii le vad ca pe niste “exercitii ale muschilor de pe creier”. La asta imi foloseste. Este un spatiu in care ne exersam gadirea speculativa. Eu nu cred in tot ce zic aici, cum de altfel nici tu, caci incercam sa ne tinem de un fir logic, pentru ca avem nevoie sa fim consecventi cu noi, dar la un moment dat apar mutatii… uite, am sa te urmaresc foarte atent si-ti voi semnala momentele tale de contradictie. Exista si este normal sa existe, suntem vii si ne evolueaza gandirea si credintele.

:) Sofism… definitia de DEX sau de Wikipedia?

Credintele ne fac slabi, ne ingradesc libertatea mult clamata caci ne introduc intr-un patern si ramanem captivi in acesta caci aderam si acceptam cu toata fiinta acele concepte… si precepte, sunt sistemul nostru referential.
Ai incercat vreodata sa vezi lumea prin prisma principiilor islamului?
Si ca sa iti dau o explicatie, asa cum o vad eu, si la al treilea punct, totul consta in cat de bine functioneaza sistemul psihic de autoaparare. Hai sa fim seriosi, exemplul tau este unul din care eu trag o alta concluzie: si anume ca acei oameni si-au interpretat realitatea din jurul lor astfel incat sa o puna de acord cu psihicul lor… au fost niste eroi, niste performeri. Este adevarat ca trebuie sa-ti controlezi la maxim creierul. Am cunoscut un om care a facut 17 ani… din care vreo 2 la carcera.
Disonanta cognitiva… asa se cheama procesul in sine.

Punctul 2, libertate si putere… sunt doua concepte ce se combat. Nu poti avea putere si sa fii liber. Nu poti fi liber si sa ai si putere. Fenomenul care defineste cel mai bine omul este relationarea. Nu poti defini un om in afara relatiilor sale. Puterea perverteste caci iesi din sfera relatiilor bilaterale (sociale) si intri in cea a relatiilor UNILATERALE. Astfel iti exercitii puterea. Nu mai esti liber caci devii sclavul deciziilor tale, caci trebuie sa iti adaptezi gandirea, comportamentul la deciziile pe care le-ai luat unilateral.
Devii sclavul puterii pentru ca trebuie sa iti demonstrezi continuu c-ai facut un lucru bun. Si nu-ti iese tot timpul… atunci iti modifici ceva in psihismul tau.
Cred ca-i cam ca si principiul incertitudinii… viteza sau pozitia? :)

PS: Ioan, aceste comentarii le vad ca pe niste “exercitii ale muschilor de pe creier”. La asta imi foloseste. Este un spatiu in care ne exersam gadirea speculativa. Eu nu cred in tot ce zic aici, cum de altfel nici tu, caci incercam sa ne tinem de un fir logic, pentru ca avem nevoie sa fim consecventi cu noi, dar la un moment dat apar mutatii… uite, am sa te urmaresc foarte atent si-ti voi semnala momentele tale de contradictie. Exista si este normal sa existe, suntem vii si ne evolueaza gandirea si credintele.

Găbițule, Ce e valoros pentru tine?

Găbițule, Ce e valoros pentru tine?

Care credințe te fac slab Mircea? De exemplu aia că poți să desenezi orice casă te face să poți s-o desenezi. În ce fel este asta slăbiciune?

Pentru mine nu exista NICI o legătură între libertate și putere. Dacă tu alegi să le legi… să te limitezi… eu pot să accept asta… :) Îmi place cum aduci tu fizica cuantică în discuție… Este un argument dovedit experimental, dar n-are nici o legătură cu puterea și libertatea decât poate că avem puterea să alegem să fim liberi în orice poziție… :)

Care credințe te fac slab Mircea? De exemplu aia că poți să desenezi orice casă te face să poți s-o desenezi. În ce fel este asta slăbiciune?

Pentru mine nu exista NICI o legătură între libertate și putere. Dacă tu alegi să le legi… să te limitezi… eu pot să accept asta… :) Îmi place cum aduci tu fizica cuantică în discuție… Este un argument dovedit experimental, dar n-are nici o legătură cu puterea și libertatea decât poate că avem puterea să alegem să fim liberi în orice poziție… :)

Margareta, ai vreun conflict intern acum? Dacă răspunzi da, înseamnă că ești normală și vie… :) Eu cred că asta e o veste bună…. Când aud că îți place să o iei pe alte drumuri, văd pe cineva care caută să evolueze, care e curajos. Și nu este lesne să fii în afara zonei de confort…

Margareta, ai vreun conflict intern acum? Dacă răspunzi da, înseamnă că ești normală și vie… :) Eu cred că asta e o veste bună…. Când aud că îți place să o iei pe alte drumuri, văd pe cineva care caută să evolueze, care e curajos. Și nu este lesne să fii în afara zonei de confort…

Sistemul nostru referential ne face regula jocului, ne stabileste cadrul, deci ne limiteaza. La constructia acestui sistem participa credintele, convingerile, preceptele.
Asta cu desenatul nu-i o credinta. E o meserie, o arta, e un mod de a ma manifesta, un mod de a-mi castiga banii. Este adevarat ca imi place s-o fac. Dar mi s-a intamplat sa nu pot sa desenez orice casa si nu sunt in stare sa proiectez orice, hai sa fim seriosi. Pot sa fac fata multor provocari in baza educatiei si experientei mele si nu pe baza unei credinte!
Ayrton Senna credea ca Dumnezeu l-a ales si il face sa conduca magistral, drept urmare a murit! Numai Dumnezeu stie de ce ne-a lasat pe lume, noi nu! – asta-i credinta, convingere. Cam asa vad eu lucrul asta cu credinta in menirea mea pe pamant.
Aici ajungem in zona in care ne lovim de zidul lui Dumnezeu, ca sa parafrazez “zidul lui Plank”, caci tot vorbiram de mecanica cuntica. :)

Eu am incercat sa demonstrez ca exista legatura, i-adevarat pornind de la omul ca fiinta sociala. Demonstreaza contrariul. Da-mi un exemplu de om puternic si liber.

Sistemul nostru referential ne face regula jocului, ne stabileste cadrul, deci ne limiteaza. La constructia acestui sistem participa credintele, convingerile, preceptele.
Asta cu desenatul nu-i o credinta. E o meserie, o arta, e un mod de a ma manifesta, un mod de a-mi castiga banii. Este adevarat ca imi place s-o fac. Dar mi s-a intamplat sa nu pot sa desenez orice casa si nu sunt in stare sa proiectez orice, hai sa fim seriosi. Pot sa fac fata multor provocari in baza educatiei si experientei mele si nu pe baza unei credinte!
Ayrton Senna credea ca Dumnezeu l-a ales si il face sa conduca magistral, drept urmare a murit! Numai Dumnezeu stie de ce ne-a lasat pe lume, noi nu! – asta-i credinta, convingere. Cam asa vad eu lucrul asta cu credinta in menirea mea pe pamant.
Aici ajungem in zona in care ne lovim de zidul lui Dumnezeu, ca sa parafrazez “zidul lui Plank”, caci tot vorbiram de mecanica cuntica. :)

Eu am incercat sa demonstrez ca exista legatura, i-adevarat pornind de la omul ca fiinta sociala. Demonstreaza contrariul. Da-mi un exemplu de om puternic si liber.

Mircea, dar tu îți propui să desenezi/proiectezi orice? Orice? Faptul că nu poți proiecta/desena orice nu te face un arhitect prost. Ești un arhitect bun oricum. ;-)

Airton Senna a fost ales de Dumnezeu să conducă magistral. A și condus magistral. Dacă a murit nu înseamnă ca n-a condus magistral, înseamnă doar că a murit… ;-)

Mircea, dar tu îți propui să desenezi/proiectezi orice? Orice? Faptul că nu poți proiecta/desena orice nu te face un arhitect prost. Ești un arhitect bun oricum. ;-)

Airton Senna a fost ales de Dumnezeu să conducă magistral. A și condus magistral. Dacă a murit nu înseamnă ca n-a condus magistral, înseamnă doar că a murit… ;-)

Am citit postul cu interes, eram blocata rau, nu stiam ce sa mai scriu, ce sa mai zic, am urmarit ca un spectator la tenis, intrebarile si raspunsurile de aici :). Mi-am revenit in sfarsit.
Ioan, vreau sa iti multumesc pentru ora de coaching acordata, nu am reusit sa imi amintesc intrebarile tale, stiu doar ca “am simtit” pur si simplu. Cu ce am ramas de la tine, a fost cu beeingul tau de coach si de fiinta umana extraordinara care esti, in primul rand. Si cu spatiul pe care il creezi in jurul tau si la care atatia alti oameni minunati se ancoreaza si la care participa impreuna cu tine. Iti multumesc tie si celor care au scris si pe care i-am citit si simtit.

Am citit postul cu interes, eram blocata rau, nu stiam ce sa mai scriu, ce sa mai zic, am urmarit ca un spectator la tenis, intrebarile si raspunsurile de aici :). Mi-am revenit in sfarsit.
Ioan, vreau sa iti multumesc pentru ora de coaching acordata, nu am reusit sa imi amintesc intrebarile tale, stiu doar ca “am simtit” pur si simplu. Cu ce am ramas de la tine, a fost cu beeingul tau de coach si de fiinta umana extraordinara care esti, in primul rand. Si cu spatiul pe care il creezi in jurul tau si la care atatia alti oameni minunati se ancoreaza si la care participa impreuna cu tine. Iti multumesc tie si celor care au scris si pe care i-am citit si simtit.

@Irina, făptură minunată… Am să-ți răspund ție și altora care-și pun problemele astea cu un post…

Și-acum că ți-ai revenit, ce vrei?

@Irina, făptură minunată… Am să-ți răspund ție și altora care-și pun problemele astea cu un post…

Și-acum că ți-ai revenit, ce vrei?

Sa nu mai lupt, toata viata simt ca am luptat cu mine, sa fiu cineva cine credeam ca sunt, sa nu fiu cine nu stiam ca sunt. Sa fiu pur si simplu ce imi propun sa fiu, orice imi vine sa fiu. Sa fiu linistita si impacata orice se intampla. Sa creez, cu toate simturile, in armonie cu mine si cu Universul, nu impotriva.

Sa nu mai lupt, toata viata simt ca am luptat cu mine, sa fiu cineva cine credeam ca sunt, sa nu fiu cine nu stiam ca sunt. Sa fiu pur si simplu ce imi propun sa fiu, orice imi vine sa fiu. Sa fiu linistita si impacata orice se intampla. Sa creez, cu toate simturile, in armonie cu mine si cu Universul, nu impotriva.

Buna Ioane !

Conflictul meu vine din insasi atractia pentru meseria pe care o fac: conduc oameni. Pentru mine oamenii sunt si vor fi o sursa continua de fascinatie: discut cu ei si le vand idei zi de zi, simt ca uneori ii castig, alterori ii pierd ca apoi sa simt cum ii remotivez si cum din nou se arunca cu entuziasm si poate si cu mai multa incredere in ei in ceea trebuie sa faca; uneori sunt brutala (cu grija totusi) ca sa ii trezesc la realitate si apoi sunt urechea care ii asculta si cu care isi clarifica gandurile si obiectivele chiar si in dezvoltarea lor personala; succesul meu este dat de succesul fiecaruia din jur si de aceea sunt prima care pune umarul pentru succesul celor din jur. Si adevarul este ca ceea ce numesc eu succes la nivelul jobului inseamna acceptarea unor metode de lucru sau a unor noi practici noi de catre angajatii companiei (vorbim de sute) intr-un mod natural si care nu produce stres inutil; succes inseamna si cand unul dintre colaboratorii mei directi reuseste sa faca un salt calitativ la alt nivel de intelegere si siguranta de sine, la care stiu sigur ca am pus umarul.

Nu acelasi lucru se intampla si la nivel personal unde parca trag o linie in jurul meu si unde fie nimeni nu indrazneste sa intre, fie eu nu am resurse sufletesti ca sa mai deschid usa. Suna cunoscut?

Buna Ioane !

Conflictul meu vine din insasi atractia pentru meseria pe care o fac: conduc oameni. Pentru mine oamenii sunt si vor fi o sursa continua de fascinatie: discut cu ei si le vand idei zi de zi, simt ca uneori ii castig, alterori ii pierd ca apoi sa simt cum ii remotivez si cum din nou se arunca cu entuziasm si poate si cu mai multa incredere in ei in ceea trebuie sa faca; uneori sunt brutala (cu grija totusi) ca sa ii trezesc la realitate si apoi sunt urechea care ii asculta si cu care isi clarifica gandurile si obiectivele chiar si in dezvoltarea lor personala; succesul meu este dat de succesul fiecaruia din jur si de aceea sunt prima care pune umarul pentru succesul celor din jur. Si adevarul este ca ceea ce numesc eu succes la nivelul jobului inseamna acceptarea unor metode de lucru sau a unor noi practici noi de catre angajatii companiei (vorbim de sute) intr-un mod natural si care nu produce stres inutil; succes inseamna si cand unul dintre colaboratorii mei directi reuseste sa faca un salt calitativ la alt nivel de intelegere si siguranta de sine, la care stiu sigur ca am pus umarul.

Nu acelasi lucru se intampla si la nivel personal unde parca trag o linie in jurul meu si unde fie nimeni nu indrazneste sa intre, fie eu nu am resurse sufletesti ca sa mai deschid usa. Suna cunoscut?

@Margareta
Ce ți-e frică că vei descoperi dacă deschizi ușa?
De ce n-ar îndrăzni cineva să intre la tine, mărite lider?

Și când spun mărite lider, vreau să te recunosc pe tine, cel care ești între oameni și îi ajuți… Părerea mea că ceva îți scapă și că ei au acces și la tine… din moment ce tu ai acces la ei… ;-) Ce zici?

@Margareta
Ce ți-e frică că vei descoperi dacă deschizi ușa?
De ce n-ar îndrăzni cineva să intre la tine, mărite lider?

Și când spun mărite lider, vreau să te recunosc pe tine, cel care ești între oameni și îi ajuți… Părerea mea că ceva îți scapă și că ei au acces și la tine… din moment ce tu ai acces la ei… ;-) Ce zici?

Nu ma asez singura pe piedestal, asa ca pana la marite lider mai e :-)
Imi scapa cu siguranta ceva. Cand aflu, iti spun!

Nu ma asez singura pe piedestal, asa ca pana la marite lider mai e :-)
Imi scapa cu siguranta ceva. Cand aflu, iti spun!

[...] rugându-ne să nu fim întrebaţi şi să nu luam cuvântul in faţa clasei. Şi am observat că exprimarea punctului de vedere propriu şi apărarea intereselor se constituie intr-o dificultate in viaţa cotidiana a adultului de mai [...]

Margareta, nu te așezi singură pe piedestal. Ok, pot să accept că ești și modestă și lider.

Photo by Gadi

Margareta, nu te așezi singură pe piedestal. Ok, pot să accept că ești și modestă și lider.

Photo by Gadi

eu am o mare problema…sunt la o facultate pe care nu mi-o doresc..iar parintii nu ma lasa sa renuntz..facultatea aceasta e aleasa de ei si eu le-am cedat pt k nu prea stiam ce vreau ..sunt in primul an si m-am decis sa renunt pt k am fost foarte nefericita si acum am descoperit ce vreau ,ce-i drept tarziu…dar nu prea tarziu….parintii insa nu sunt deacord iar ei sunt sprijinul meu….nu stiu ce sa fac cum sa le spun cum sa-i fac sa accepte situatia pt k nu mai suport sa merg acolo iar ei cred k ce au ales ei pt mine e de viitor si ce am ales eu e calea ratarii…cum sa vorbesc cu ei?? nu vad decat o reactie violenta din partea lor cand vine vorba sa renunt. eu sunt inclinata spre arte si imi place si psihologia..as vrea sa dau la grafica publicitara iar ei vor sa raman la chimie-protectia mediului..simt k nu ma regasesc deloc in nimic din facultatea aia si mersul acolo ma face sa ma simt k si cum mor incetul cu incetul…poate pareexagerat…si nu reusesc sa scap de frica mai ales k acum am ajuns si intr-o situatie limita nu am mai fost de o luna jumatela facultate…un sfat ar fi foarte bun pentru anxietatea din sufletul meu

eu am o mare problema…sunt la o facultate pe care nu mi-o doresc..iar parintii nu ma lasa sa renuntz..facultatea aceasta e aleasa de ei si eu le-am cedat pt k nu prea stiam ce vreau ..sunt in primul an si m-am decis sa renunt pt k am fost foarte nefericita si acum am descoperit ce vreau ,ce-i drept tarziu…dar nu prea tarziu….parintii insa nu sunt deacord iar ei sunt sprijinul meu….nu stiu ce sa fac cum sa le spun cum sa-i fac sa accepte situatia pt k nu mai suport sa merg acolo iar ei cred k ce au ales ei pt mine e de viitor si ce am ales eu e calea ratarii…cum sa vorbesc cu ei?? nu vad decat o reactie violenta din partea lor cand vine vorba sa renunt. eu sunt inclinata spre arte si imi place si psihologia..as vrea sa dau la grafica publicitara iar ei vor sa raman la chimie-protectia mediului..simt k nu ma regasesc deloc in nimic din facultatea aia si mersul acolo ma face sa ma simt k si cum mor incetul cu incetul…poate pareexagerat…si nu reusesc sa scap de frica mai ales k acum am ajuns si intr-o situatie limita nu am mai fost de o luna jumatela facultate…un sfat ar fi foarte bun pentru anxietatea din sufletul meu

@Mihaela Niciodată nu e prea târziu să fii fericită, să faci o schimbare. Bine că nu ești la sfârșitul vieții să-ți dai seama că ai făcut degeaba toată facultatea. :) Tu ești la început. Ideea e vrei să faci ce-ți place sau vrei să mergi la facultatea asta de care nu te simți atrasă? Sau poate pur și simplu nu știi cum să le explici părinților că n-ai mai fost la scoală? Ce vrei cu adevărat?
.-= Coach Ioan´s last blog ..14+1 semne clare care arată că nu îți atingi obiectivul și cum să le întorci în favoarea ta. =-.

@Mihaela Niciodată nu e prea târziu să fii fericită, să faci o schimbare. Bine că nu ești la sfârșitul vieții să-ți dai seama că ai făcut degeaba toată facultatea. :) Tu ești la început. Ideea e vrei să faci ce-ți place sau vrei să mergi la facultatea asta de care nu te simți atrasă? Sau poate pur și simplu nu știi cum să le explici părinților că n-ai mai fost la scoală? Ce vrei cu adevărat?
.-= Coach Ioan´s last blog ..14+1 semne clare care arată că nu îți atingi obiectivul și cum să le întorci în favoarea ta. =-.

defapt am vrut sa renuntz de la inceput dar nu m-au lasat si mi-a fost prea frica sa-i infunt.. nu am mai fost la facultate pentru ca nu mai suportam sa merg impinsa de la spate sa fac ceva ce nu-mi dorec….nu mai vreau sa pierd vremea aici dar ai mei nu vor sa inteleaga fiind mai conservatori sa zic asa…ei cred k eu nu voi castiga nimic dak fac ce vreu dar voi avea bani dak fac ce vor ei…sunt amandoi ingineri si ar fi vrut sa fiu si eu asa mai ales k le place domeniul asta dar eu sunt opusul…mama are o vorba in viatza nu faci ce vrei faci ce trebuie..eu nu pot sa vad viatza asa. inca mai sper k vor intelege dar nu stiu cum sa vorbesc cu ei sa-i fac sa inteleaga k nu mai pit continua asa

defapt am vrut sa renuntz de la inceput dar nu m-au lasat si mi-a fost prea frica sa-i infunt.. nu am mai fost la facultate pentru ca nu mai suportam sa merg impinsa de la spate sa fac ceva ce nu-mi dorec….nu mai vreau sa pierd vremea aici dar ai mei nu vor sa inteleaga fiind mai conservatori sa zic asa…ei cred k eu nu voi castiga nimic dak fac ce vreu dar voi avea bani dak fac ce vor ei…sunt amandoi ingineri si ar fi vrut sa fiu si eu asa mai ales k le place domeniul asta dar eu sunt opusul…mama are o vorba in viatza nu faci ce vrei faci ce trebuie..eu nu pot sa vad viatza asa. inca mai sper k vor intelege dar nu stiu cum sa vorbesc cu ei sa-i fac sa inteleaga k nu mai pit continua asa

Cât timp vrei să mai faci ce cred alții că TREBUIE pentru tine?

Cât timp vrei să mai faci ce cred alții că TREBUIE pentru tine?

as vrea sa actionez acum! dar mi-a fost frica sa-i infrunt pt k mereu imi spuneau k atat vreme cat depind financiar de ei fac ce spun ei..insa e viitorul meu si nu mai pot continua asa cu povara asta..vreau sa fac ceea ce simt ca e bine pentru mine si sa nu ma mai las influientzata de cei din jurul meu!stiu ca pana acum am actionat gresit m-am concentrat doar pe probleme si obstacole, mereu despicam firul in 4 si ma lasam influientzata..desi trebuie sa recunosc, inca mi-e frica si nu stiu dc am o stare de neliniste in ceea ce priveste conversatia cu ei..adevarul e ca nu stiu cum sa vorbesc cu ei astfel incat sa-i fac sa inteleaga

as vrea sa actionez acum! dar mi-a fost frica sa-i infrunt pt k mereu imi spuneau k atat vreme cat depind financiar de ei fac ce spun ei..insa e viitorul meu si nu mai pot continua asa cu povara asta..vreau sa fac ceea ce simt ca e bine pentru mine si sa nu ma mai las influientzata de cei din jurul meu!stiu ca pana acum am actionat gresit m-am concentrat doar pe probleme si obstacole, mereu despicam firul in 4 si ma lasam influientzata..desi trebuie sa recunosc, inca mi-e frica si nu stiu dc am o stare de neliniste in ceea ce priveste conversatia cu ei..adevarul e ca nu stiu cum sa vorbesc cu ei astfel incat sa-i fac sa inteleaga

Poate ar fi cazul sa iti asumi responsabilitatea pentru ce vrei si ce doresti sa faci in viata. Si sa fii tu insati convinsa de asta, in primul rand, apoi sa le transmiti asta parintilor tai.
.-= irina´s last blog ..Ce e important pentru TINE? =-.

Poate ar fi cazul sa iti asumi responsabilitatea pentru ce vrei si ce doresti sa faci in viata. Si sa fii tu insati convinsa de asta, in primul rand, apoi sa le transmiti asta parintilor tai.
.-= irina´s last blog ..Ce e important pentru TINE? =-.

@mihaela care e riscul cel mai mare dacă ai conversația cu ei?
@irina – mulțumesc pentru contribuție – pe bune!

@mihaela care e riscul cel mai mare dacă ai conversația cu ei?
@irina – mulțumesc pentru contribuție – pe bune!

riscul cel mai mare e ca ei nu ma vor mai sustine…in nici un fel nici financiar nici moral si vor avea o reactie violenta

riscul cel mai mare e ca ei nu ma vor mai sustine…in nici un fel nici financiar nici moral si vor avea o reactie violenta

Și dacă nu te vor mai susține în niciun fel, nici financiar, nici moral și vor avea o reacție violentă, ce ți se poate întâmpla în cel mai rău caz?

Și dacă nu te vor mai susține în niciun fel, nici financiar, nici moral și vor avea o reacție violentă, ce ți se poate întâmpla în cel mai rău caz?