Întâlnesc adesea în relație cu cei din jurul meu situații în care omul din fața mea nu știe ce vrea. Și e omenește să nu știi ce vrei. Se întâmplă să existe situații când alții au „știut mai bine” inclusiv pentru mine ce e „bun”, ce e „bine”. Și eu sau alții îi lăsăm să aleagă pentru mine respectiv pentru ei. Atunci când îi lăsăm pe alții să aleagă pentru noi îi lăsăm pe ei să-și asume responsabilitatea pentru nereușita noastră, pentru faptul că așteptările noastre n-au fost împlinite așa cum ne-am așteptat. Și ei în mod evident nu și-o asumă nici o responsabilitate pentru noi. Și să vezi atunci suferință…
Ai suferit vreodată din cauză că l-ai lăsat pe altul să decidă pentru tine? Să aleagă pentru tine?
Când cineva îmi cere o recomandare, îi spun că asta e opinia mea, opțiunea mea cum se zice în coaching. Îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce spun, în sensul că dacă eu îmi pun în aplicare opțiunea respectivă și nu-mi iese așa cum m-am așteptat, suport singur consecințele acțiunilor mele. Ceea ce alegi să FACI cu ceea ce primești de la mine e alegerea și responsabilitatea ta.
În ce situații din viața ta îi lași pe alții să aleagă pentru tine? Cum îți asumi responsabilitatea pentru alegerea făcută?
Poate primul lucru pe care îl fac este să știu ce vreau. Pot după aceea să-mi stabilesc un obiectiv măsurabil, tangibil, specific adică foarte clar, realist sau realizabil și în mod clar legat de o coordonată de timp. Când știu ce vreau sunt o corabile cu căpitan, super echipaj, resurse, busola știu direcția în care mă îndrept.
Care sunt situațiile pe care vrei să le schimbi? Ce vrei? Ce obiectiv precis ai?
Acum că știu precis unde vreau să mă îndrept, am nevoie de un plan, despre cum să ajung acolo. Fără plan, sunt într-o barcă pe ocean, cu o vâslă ruptă, fără busolă, fără hartă, la voia circumstanțelor, la voia altora, la voia lui Dumnezeu. Și e ok să plutești fără direcție, la voia întâmplării dacă îți asumi responsabilitatea pentru asta.
Un plan este o secvență structurată de pași care te duc de-aici de unde ești acum, către locul precis delimitat de obiectivul tău, clar definit, mai sus.
Dacă știi precis unde vrei să mergi, ai și plan adică știi și cum și nu acționezi, e ca și diferența dintre ce trăiești diferit când citești o carte despre cum faci amor sau chiar faci amor. Într-o situație totul se întâmplă în mintea ta și e ok să ai fantezii și în altă situație chiar trăiești fizic fanteziile pe care le-ai visat.
Cum îți trăiești fanteziile în minte? Devine după aceea visul tău realitate?
Acțiunea este singura modalitate prin care tranformăm fanteziile și visele din lumea minții noastre în lumea reală. Ce am învățat în relație cu oamenii pe care i-am cunoscut, oameni ca tine sau ca mine este că odată cu planul în față de îndată ce nu au respectat planul, se sperie, renunță sau se blochează oprindu-se din acțiunea lor. Motivele sunt tot felul. Unele sunt legate de credința că dacă a întervenit o diferență față de planificare nu mai poți continua. Pentru mine, acest lucru e Fals.
Ce ai nevoie ca acțiune să continui? Ce ai nevoie să ajustezi ca să continui?
Una din opțiunile pe care ți le dau eu este să menții planul viu. Adică dacă ceva nu-ți iese așa cum ai așteptat îl modifici ca să iți atingi obiectivul care îți oferă acele beneficii pentru care te-ai angajat sau ai ales să le obții.
Ce vrei? Ce obiectiv ai ca să formulezi ce vrei? Cum o să-ți atingi obiectivul?
#1 Dacă îți place te rog împărtășește postul pe twitter, pe facebook sau trimite mail unui Prieten căruia i-ar folosi.
Tweet
#2 Te invit să comentezi, să ai curajul să pui întrebări, să-ți faci vocea auzită și inima simțită.
Mulțumesc, ne vedem aici, pe Povești și Coaching.
