Ți-a spus cineva vreodată că ești naiv? Sau că ești inocent, că ești visător? Că nu ești cu picioarele pe pământ? Că lumea în care trăiești e ireală, că ceea ce spui tu, faci tu, scrii tu, e doar așa un exercițiu de imaginație. Că așa ceva e posibil doar în mintea ta.
Oare? :)
Îmi spun câțiva oameni că nu se poate trăi așa. Că nu se poate trăi fiind bun, că nu se poate trăi așa pur și simplu iubind pe toată lumea. Dacă iubești pe toată lumea când mai ai timp să faci altceva? Când mai ai timp să te iubești și pe tine?
Tu te iubești și pe tine? Ce faci când te iubești pe tine?
Știi, eu am trăit toată viața mea, în lumea asta, inocentă, naivă și îmi ESTE bine. M-a ferit Dumnezeu, pentru că, nimic nu se poate întâmpla unui om naiv de curajos. Și cel care e tentat să profite de tine și de naivitatea ta nu poate s-o facă. Pentru că există o energie protectoare, un scut care te protejează.
Care e slăbiciunea ta? Cum ar fi dacă ți-ai arata-o către lume? Ce se poate întâmpla? De ce anume îți este frică atunci când iți arăți vulnerabilitatea către lume?
Arătându-ți vulnerabilitatea nu mai ai nimic de pierdut. Ce poți să mai pierzi dacă te arăți lumii așa cum ești?
După patru zeci de ani de viață m-am surprins încercând să par un șmecher. Un sofisticat, unul bine îmbrăcat, bine educat, corect din punct de vedere politic. Mi-am dat seama că investeam prea multă energie să par ceea ce nu sunt.
Aleg să fiu un om simplu, deschis, iubitor, transparent.
Cine ești tu cel care te prefaci? Câtă energie consumi ca să pari altceva decât ești defapt? Cine ești dacă încetezi acum să te mai prefaci? Cine ești cel natural?
Dă-ți voie să fi natural. Poți să fi natural! Poți să fi autentic, poți să fi așa cum vrei. Ia ce e al tău. Ia ce ți se cuvine!
Cine alegi tu să fii? Cine devii dacă ești natural?
Te pot ajuta cu ceva?
