Dacă nu știi niciodată ce s-a întâmplat și cum a evoluat situația… Ce e super nașpet în asta?

Răspunsurile tale sunt foarte mature (emoțional) EȘTI matur om bun. ;-)

te mai aștept,

i

Dacă nu știi niciodată ce s-a întâmplat și cum a evoluat situația… Ce e super nașpet în asta?

Răspunsurile tale sunt foarte mature (emoțional) EȘTI matur om bun. ;-)

te mai aștept,

i

Ca de obicei, teme una si una. Foarte profund subiectul.
Cum sunt obisnuit sa-mi fac temele, sa trecem la intrebari si raspunsuri:
1. Care sunt frustrarile tale cand nu-ti faci cunoscute cererile?
- Ca nu voi sti niciodata ce s-ar fi intamplat, cum ar fi evoluat situatia ;

2. Cum iti dai seama unde sa tragi linia de demarcatie?
- Cred ca limita de demarcatie se traseaza singura din insasi evolutia relatiei, asa cum tot din aceasta evolutie limita se muta intr-o parte sau intr-alta ;

3. Ti-e frica ca s-ar putea sa treci linia de demarcatie? Ce s-ar intampla?
- Frica de a trece limita de demarcatie este o prejudecata, care vine din imaginea perceputa a celuilalt – fapt ce denota si o nota de subiectivism, este o lipsa de respect pentru tine personal. Nu, nu mi-e frica. Nu as sti ce s-ar fi intamplat, pot doar presupune, iar presupunerea se apropie de adevar in masura cunoasterii celuilalt, dar nu va fi niciodata realitate, este fictiune. In functie de raspuns poti face un pas inapoi, sau in lateral. Noua reactie la acest pas iti va spune cat de mult ai intrecut limita.

4. Cum iti dai seama ca ai trecut peste linia de demarcatie?
- Firesc, din reactia celuilalt, daca aceasta este clara ! Daca reactia este ambigua, atunci depinde si de perceptia ta, si vorbim iarasi de subiectivitate. Sau poate reactia este chiar ambivalenta, semn ca nici celalalt nu stie limita si te testeaza la randul sau.

De fapt este o negociere, ca de altfel toata evolutia noastra de la nastere pe intregul parcurs al vietii fizice.

O zi buna la toata lumea !

Ca de obicei, teme una si una. Foarte profund subiectul.
Cum sunt obisnuit sa-mi fac temele, sa trecem la intrebari si raspunsuri:
1. Care sunt frustrarile tale cand nu-ti faci cunoscute cererile?
- Ca nu voi sti niciodata ce s-ar fi intamplat, cum ar fi evoluat situatia ;

2. Cum iti dai seama unde sa tragi linia de demarcatie?
- Cred ca limita de demarcatie se traseaza singura din insasi evolutia relatiei, asa cum tot din aceasta evolutie limita se muta intr-o parte sau intr-alta ;

3. Ti-e frica ca s-ar putea sa treci linia de demarcatie? Ce s-ar intampla?
- Frica de a trece limita de demarcatie este o prejudecata, care vine din imaginea perceputa a celuilalt – fapt ce denota si o nota de subiectivism, este o lipsa de respect pentru tine personal. Nu, nu mi-e frica. Nu as sti ce s-ar fi intamplat, pot doar presupune, iar presupunerea se apropie de adevar in masura cunoasterii celuilalt, dar nu va fi niciodata realitate, este fictiune. In functie de raspuns poti face un pas inapoi, sau in lateral. Noua reactie la acest pas iti va spune cat de mult ai intrecut limita.

4. Cum iti dai seama ca ai trecut peste linia de demarcatie?
- Firesc, din reactia celuilalt, daca aceasta este clara ! Daca reactia este ambigua, atunci depinde si de perceptia ta, si vorbim iarasi de subiectivitate. Sau poate reactia este chiar ambivalenta, semn ca nici celalalt nu stie limita si te testeaza la randul sau.

De fapt este o negociere, ca de altfel toata evolutia noastra de la nastere pe intregul parcurs al vietii fizice.

O zi buna la toata lumea !