The Pyramids will not last a moment compared with the daisy. — Lawrence, D. H.
Piramidele nu dăinuiesc o secundă în COMPARAȚIE cu o Margaretă.
Mă trezesc uneori că fac cele mai defavorabile comparații chiar și pentru mine. De exemplu îmi compar blogul cu al unui blogger puternic cum ar fi Manafu sau poate mă compar cu un Maestru în Coaching. Hai să-ți spun un secret. Să nu-l mai spui nimănui. De multe ori când fac astfel comparații mă simt neplăcut ca să nu zic rău. Astăzi despre comparația defavorabilă ție și cum s-o înlocuiești cu ceva constructiv.
Dă-mi voie să-ți pun niște întrebări. În ce situații faci comparații defavorabile ție? Cum te simți când faci astfel de comparații?
Să privim adevărul în față. Te simți de cacao. Hai recunoaște… Intuiția mea îmi spune ca da. Ai vrea poate să ai bani ca Popeasca, să ai un soț atent și tandru ca George Clooney. Și mai nasol te simți când realizezi că ești mai în vârstă decât bunăciunea aia de Ionela și că ai vrea să fii din nou la fel. Dacă ești băiat poate vrei să aceleași posibilități financiare ca Videanu sau poate fetele alea frumoase pe care și le permite zi tu un nume… că eu nu mă pricep. Rezonezi cu ceva de-aici?
Comparația asta defavorabilă este ca și cum ai compara mere cu pere. Ești un măr frumos, fascinant, crocant, proaspăt și tu vrei să fi pară… Singurul lucru pe care ți-l amintești este vocea unui părinte care îți spune. De ce nu poți să fii și tu la fel de bun ca Gigel. Sau poate ești un soț al cărui soție te întreabă. De ce nu poți să faci la fel de mulți bani ca Popescu? De ce? Relaxează-te. Am o veste bună pentru tine.
Comparația aia nu vorbește despre tine. Vorbește despre cel care o face. Și pentru că a fost nevoia altcuiva să aibă un copil sau partener perfect, tu suferi nu-i așa. Știi ceva? Părintele tău nu e vinovat. Asta e tot ce a putut face cu resursele pe care le-a avut disponibile la acel moment dat. Și asta e în trecut. Ce zici acum?
Când te simți în plin disconfort, revino în momentul prezent, aici, acum. Așa, acum știu ce gândești. Te întrebi bine bă coach-ule, cum se face asta să revin aici, acum, în acest moment? Chiar simplu…
Poți să fii atent la respirația ta, la ce simți în timp ce inspiri și expiri profund. Îți urmărești fiecare celulă a corpului, te concentrezi la ea, la senzațiile pe care le ai în corp și le descrii în mintea ta. Exemplu, acum simt o căldură în dreptul inimii, care radiază către exterior, simt ca o lumină care mă spală din creștet în picioare suficient de repede încât să mă curețe, rapid, aici, acum. Dacă ești creștin, poți să spui Tatăl nostru, încet, încet, concentrându-te la fiecare cuvânt. Doar la cuvânt. Și dacă nu-ți iese, dă-ți voie să greșești reluând firul de unde l-ai pierdut.
În al doilea rând poți să te întrebi: cine ești? Ce vrei de la această secundă? Dă-ți voie să trăiești acestă secundă. E singurul lucru real, pe care îl ai, momentul ăsta.
Cam asta e. Dacă mai aștepți argumente raționale, e posibil să fii dezamăgit. Ele te pun în situația de te compara și ciclul generator de durere se reia.
Ai răbdare cu tine. Iartă-te pe tine. E momentul să îți ierți soția, soțul, părintele, profesorul, prietenul…. pe toată lumea. Când îi ierți pe alții, de fapt te ierți și pe tine. Și tu meriți să te iubești.
Tu ce simți?
photo by wolfpix
#1 Dacă îți place te rog împărtășește postul pe twitter, pe facebook sau trimite mail unui Prieten căruia i-ar folosi.
Tweet
#2 Te invit să comentezi, să ai curajul să pui întrebări, să-ți faci vocea auzită și inima simțită.
Mulțumesc, ne vedem aici, pe Povești și Coaching.
