Departe în valea de după muntele înalt, trăia un înțelept. Înțeleptul era vestit că dacă reușești să te împrietenești cu el, oricare e necazul tău, oricare este boala ta, oricare e nevoia ta sau chiar dorința, el e în stare să ți-o împlinească.
Uau, ce putere pe moșneag căci înțeleptul era bătrân. Lumea parcă și-a pierdut mințile vorbind și sporovăind pe la colțuri, pe câmpie, pe albia râului sau în pescării ori în bărcile pescarilor. Vorbea lumea și despre minunile moșului și prin cârciumioare, pe la curțile oamenilor, la porțile lor unde se strângeau femeile care-și păzeau copii și nepoții.
Tot satul vuia că auzise de bunătatea și înțelepciunea moșului de puterea lui de tămăduire. Se puse satul pe mare freamăt și așteptare căci se zvonise că moșul voia să vină. Să coboare moșul mai repede, să vină, să vină moșul să ne împrietenim cu toți să ne rezolve problemele!!!!
Tu ce probleme aștepți să vină moșu atotputernic să-ți rezolve?
În tot satul, tot felul de oameni, tot felul de probleme, tot felul de vise, tot felul de miraje…
Moșul aude de mirajul din sat și pentru că avea nevoie să-și ducă traiul mai departe, să-și ia de-ale gurii și alte chestii lumești plecă cu sacul gol și bănuții lui prea puțini către satul plin de bunătăți și de așteptări.
Și cum venea el de peste munte, dădu peste fiarele codrului care au vrut să-l sfâșie de foame până când i-au simțit căldura și pentru că era tare ger afară l-au primit în vizuinile lor să se încălzească.
Și ce crezi că a scăpat doar cu atât… În vale îl aștepta fluviul ucigaș. Fluviul aista avea o punte la înălțimea marelui munte și înainte de-a păși moșneagul pe ea, i-a dat fluviul cel puternic un brânci muntelui. Puntea s-a desprins și moșul de-abia a scăpat de a nu călca în gol. Puțin mai era să cadă în vale să-l înghită fluviul care-l aștepta.
Tu ce faci când ți se rupe puntea către mâncare? Ce faci când ți se rupe puntea către comoditate?
Se duse moșneagul cu frică și curaj către fluviu. Frică pentru că-i era teamă. Curaj, pentru că își dădea voie că deși îi era teamă să meargă înainte. Pe măsură ce moșul pășea în apele repezi și învolburate ale fluviului, fluviul i-a simțit frica dar și curajul și și-a oprit apele din ce în ce mai tare. Pe măsură ce pășea moșul în apă și înota, de-aia avea tot mai mult curaj. Nu simțea decât apele proaspete și curate ale fluviului oprit parcă să admire gingășia și fragilitatea diafană a moșului.
Încordat de atenție și gelozie codrul care voia să-l țină pe moș doar pentru el în valea sa de după muntele înalt, stai să vezi tu moșule dacă n-a reușit fratele fluviu vorbesc eu cu sora mea nourul înfuriat să te trăsnească ea. Soră sa ca și cum ar fi știut de mult îi dă un fulger în calea moșului și câțiva copaci cad arzând și blocându-i calea. Să te vedem acum moșule cum treci tu? Ia să vedem ești dispus să te arzi, au strigat codrul și nourul plini de ură….
Moșul știind ce pericol îl paște se duse totuși spre foc. Dacă tot m-am răcorit și udat e timpul să mă usuc și încălzesc. în timp ce stătea el acolo la foc s-a uitat la cer și-a zis: Doamne dă te rog o ploaie să stingă focul, că nu vreau să ardă toți copacii, copiii codrului, că e păcat.
În ce situații folosești obstacolele ca pe oportunități?
Mai mult decât atât, codrul de durere, că-și ardea copii copacii ca să-l ție pe moș în captivitate, doar pentru el, s-a înduplecat și i-a făcut cărare către satul unde era așteptat să salveze omenirea.
Dacă ar TREBUI să faci o alegere între a avea dreptate și a fi fericit, ce ai alege și de ce?
Aștepți să vezi și să trăiești continuarea? O găsești aici.
Între timp te pot ajuta cu ceva?
#1 Dacă îți place te rog împărtășește postul pe twitter, pe facebook sau trimite mail unui Prieten căruia i-ar folosi.
Tweet
#2 Te invit să comentezi, să ai curajul să pui întrebări, să-ți faci vocea auzită și inima simțită.
Mulțumesc, ne vedem aici, pe Povești și Coaching.
