Acest post poți să-l citești și de sine stătător cât și ca și continuare a acestei povești.
Acum că am trecut calea lupului și nu m-a mâncat ce vreau să fac, unde vreau să ajung? Vreau să ajung la coliba înțeleptului din valea de după muntele înalt… Ca să ce? Am înțeles din vorbele moșului că dacă ajung acolo mă poate ajuta. Aștept să mă ajute să îmi găsesc bărbatul și să găsesc calea de-al ajuta pe copilul meu să facă școală…
Tu ce vrei?
Acum că-i era clar ce voia că mersese atâta cale dădu și peste lup se uită la cer către munte. Știa că până-n vârf mai avea zece mii de pași de stâncă, alte pericole, vânt și frig, uscăciune și arșiță. Când se gândea cât mai avea de făcut o apuca deznădejdea, când însă pășea se simțea mult mai bine și știa că se apropie de vârf.
Ce din viața ta, stă în calea ta în atingerea obiectivelor?
Și uite așa pas cu pas, era în călătorie. Și simțea aievea că nu contează ce pățește, ce trăiește ci mai degrabă ce învață și simțea că mai mult ca tot făcea ceea ce i-a dat Dumnezeu să facă pe pământ: această călătorie.
Din aproape în aproape, bâjbâind către ceea ce-și pusese în minte, mergând pe drum către ceea ce avea clar în minte începea să se facă soare pe cărarea către valea unde era coliba înțeleptului. Deși poteca nu era clar marcată, departe se vedea coliba… După atâta cale, putea în sfârșit să știe că ajunge sigur acolo unde și-a propus, indiferent de obstacole, indiferent dacă i-e frică sau nu, indiferent dacă știe cum să ajungă sau nu, dacă are sau nu la îndemână cele trebuincioase.
Ajunse atât de aproape că putea să-l vadă pe moș în fața colibei tăindu-și lemnele. Putea să-i vadă liniștea și ochii calzi. Știa.
Ai momente în care știi ceva cu siguranță. Ce știi?
Ai venit? A întrebat moșul.Am venit moșule!
Pentru Ce?
Păi la început voiam să vin ca să mă ajuți tu să găsesc leac la problemele mele, să-mi recapăt soțul să găsesc bani pentru școala copilului…
Și?
Și-acuma știu… după care zâmbii cu toată inima, cu ochii, cu toată ființa ei… Știu că nu pot găsi ajutorul la tine. Că leacul, resursele, tot ce am nevoie e în mine. Că dacă vreau ceva sunt sigura care poate să meargă în căutarea lui, că dacă am nevoie de ajutor pot să-l cer indiferent de cum mi se pare și dacă persoana căruia îi cer ajutor e pregătită să dea sau nu. Important e să nu fiu atașată, să nu fiu legată de o ideea anume, de cineva anume, de o dorință ci pur și simplu să merg după ea. Că orice opintire sau încercare e un prilej ca să învăț ceva, să evoluez, să merg mai departe…
Între timp se înseră în valea colibei înțeleptului de după munte. Era atât de întuneric, se vedea luna, lumina ei, stelele cu lumina lor și lumina moșului.
Femeia ostenise să se lupte cu durerea, cu lumea, cu viața. Alesese să fie ca vântul, în fața unei stânci de piatră. Alesese să treacă pe lângă piatră ca și cum n-ar fi. Se simțea răcorită și proaspătă și își acceptase părțile de care nu era mulțumită. Își acceptase partea din ea cu umbră. În timp ce vorbea cu moșul în lumina lunii și a stelelor pe lângă silueta și aura luminoasă a moșului s-a aprins și aura ei. Se uita la mâinile ei și văzu cum curge lumină din ele după care își văzu toată silueta și lumina cum ieșea asemenea aburilor.
În satul de departe era întuneric și liniște. Dinspre sat pe dealul pe care acum ceva timp coborâse moșul se vedea o spirală de lumină. Era spirala femeii. Spirala se apropia încet, și cum venea ea, dimpreună cu femeia și intra în sat, pe măsură ce pătrundea în sat, acesta se lumina încet. Și numai era lumina lumânărilor. Era lumina oamenilor. Moșul stătea pe vârful muntelui și privea cum este cuprins satul de lumină.
Care e lumina pe care poți tu s-o aduci lumii?
Pentru sat începea un nou veac. Era vorba despre calea ce li se deschise oamenilor. Să caute în ei leacurile la frământările lor, să fie pe drum, în călătorie pentru a găsi însuși scopul venirii lor pe acest pământ. Seminția era salvată. Se salvase singură, cu voia lui Dumnezeu. Știau că n-au ce să mai aștepte decât să caute singuri și că vor găsi atunci când vor fi renunțat a căuta. Știau că cel mai important lucru este să iubească. Atât.
Tu ce cauți?
#1 Dacă îți place te rog împărtășește postul pe twitter, pe facebook sau trimite mail unui Prieten căruia i-ar folosi.
Tweet
#2 Te invit să comentezi, să ai curajul să pui întrebări, să-ți faci vocea auzită și inima simțită.
Mulțumesc, ne vedem aici, pe Povești și Coaching.
