Cum să faci și să ai prin a fi?
Spune omule bun, ai fost vreodată în situația să-ți dorești ceva foarte mult? Să-ți dorești cu ultima ta fibră, să-ți dorești cu toată ființa ta, să tânjești până la durere existențială? Să te întrebi de ce trebuie ca tu să faci sau să atingi acel obiectiv și ce legătură are asta cu menirea ta pe acest pământ? Ce e important pentru tine și pentru viața ta? Să-ți fie foarte clar ce vrei, să știi ce ai de făcut, să muncești, să împingi și să nu-ți iasă ce vrei deși ai făcut totul… Și tu ești pasionat de ce faci, de ce dai, ai tot ce-ți trebuie și totuși mai vrei ceva… Doamne de ce n-am învățat decât foarte târziu că nu e vorba despre a avea sau a face ci mai degrabă despre a fi? Astăzi despre cum poți să ai și să faci prin a fi.
Cele mai frumoase amintiri pe care le am sunt legate de momentele mele de certitudine că există Dumnezeu. Reușesc întotdeauna să obțin ceva doar după ce renunț la aroganța de a crede că pot eu să realizez singur acel lucru. Cel mai greu a fost să realizez vânzări record sau într-un timp foarte scurt. Pentru afacerile „muncite” a fost cumplit de greu, pentru cele în care doar „m-am jucat” și n-am luat lucrurile în serios lucrurile s-au întâmplat foarte ușor.
Să-ți zic ultima povestioară. Locuiesc la țară. Sunt fericit pentru că aici am senzația că sunt în contact cu natura, cu oamenii la un alt nivel și că oamenii relaționează mai degrabă prin nevoi fundamentale decât prin chestiunile simandicoase și sofisticate din spatele dorințelor. Aici am cunoscut niște țărani pe care am apucat să-i aflu, să-mi construiesc casa cu ei, după care să-i iubesc. Da, să-i iubesc pentru că sunt niște oameni autentici și simpli.
Și vin băieții, țărani adevărați, prietenii mei și mă invită într-o zi la pescuit. Să mergem la pescuit cu bicicletele. Mergem la locul faptei, punem râmă și dăm la pește. Prind băieții și tot prind prind și eu câțiva. La un moment dat, pauză, nu prinde nimenea. Încep băieții să prindă. Eu, nimic. Ei prind, eu nimic. Acum deja sunt puțin inițiat îmi zic: Ce alegere vrei să faci Ioane? Aleg să-i mulțumesc lui Dumnezeu, pentru voia bună pe care o am, pentru compania plăcută pe care o am, pentru peisajul superb în care mă desfășor, pentru berea pe care o beau, pentru șoriciul de porc pe care-l ronțăi, pentru că mă simt bine în spațiul ăsta, cu oamenii ăștia. Aleg să renunț și la pește, pentru că am venit să fiu cu oamenii ăștia, să fiu, aici, acum, prezent în viața mea.
La fel de ușor îmi este să realizez lucruri în grădina mea, pentru că în relație cu a prinde pește sau a construi nu există atașament, nu există o nevoie imediată, nu vreau, acum, în secunda asta, aici și acum ci mai degrabă mă bucur de momentul ăsta așa cum este. În grădina mea sau la pescuit nu există frică, control, lucrurile se întâmplă natural în ritmul naturii, în voia lui Dumnezeu.
Unde se termină controlul nostru, începe lucrarea lui Dumnezeu, încep minunile Lui. Ideea e că poți să faci lucruri și doar prin puterea ta, El te lasă, dar dacă îl lași și pe El, lucrurile se pot întâmpla cu foarte mare ușurință pentru tine.
Mi-au luat vreo patrujde ani să mă prind de asta și încă n-o simt decât din când în când.
Aleg să fiu împăcat cu cine sunt, cu ce am, cu ce fac, să las ego-ul deoparte, să fiu curios de nevoia celuilalt când cere ceva în relație cu mine.
{ 20 comments }
Miroase a misionariat… dar cred că ai dreptate.
Și dacă e misionariat? :) Ce?
Miroase a misionariat… dar cred că ai dreptate.
Și dacă e misionariat? :) Ce?
Păi nu prea e cușeră treaba cu propaganda asta cu lucruri despre credință. E o treabă ușor mai intimă.
Chiar dacă fraza despre ajutorul Său este mai degrabă de sorginte hindu și nu neapărat creștină tot propagandă îi zice.
Și știi ce-i nașpa la propagandă… că-i penibilă! Îți dă tot timpul impresia că cineva vrea să te fraierească pe față chiar dacă punctual, aici, tu chiar ai dreptate.
:) Păi cu ce încerc eu să te fraieresc pe tine? :)
Păi nu prea e cușeră treaba cu propaganda asta cu lucruri despre credință. E o treabă ușor mai intimă.
Chiar dacă fraza despre ajutorul Său este mai degrabă de sorginte hindu și nu neapărat creștină tot propagandă îi zice.
Și știi ce-i nașpa la propagandă… că-i penibilă! Îți dă tot timpul impresia că cineva vrea să te fraierească pe față chiar dacă punctual, aici, tu chiar ai dreptate.
:) Păi cu ce încerc eu să te fraieresc pe tine? :)
E adevarat ce povestesti asa frumos. Si eu am experimentat ca atunci cand imi setez un obiectiv sau fac o alegere cum ii spun eu si apoi eliberez din minte rezultatul gasesc solutii nebanuite, se “intampla”lucruri magice. Pentru ca , indiferent de credinta, inconstientul este un rezervor imens..
E adevarat ce povestesti asa frumos. Si eu am experimentat ca atunci cand imi setez un obiectiv sau fac o alegere cum ii spun eu si apoi eliberez din minte rezultatul gasesc solutii nebanuite, se “intampla”lucruri magice. Pentru ca , indiferent de credinta, inconstientul este un rezervor imens..
Nu vorbeam de faptul că mă fraierești pe mine ci că mesajul este unul propagandistic în general. Și intru și eu aici, ca de altfel toți cei ce citesc acest pot.
Poți să alegi să îl vezi propagandistic sau poți să alegi altceva. :) Ce alegi?
E prea ca la americani… de genul „Yes, we can!” sau „Jesus loves you!”
Oi fi eu mai superficial dar nu pot trece de ambalajul ăsta.
PS: Am avut noi o discuție la un moment dat apropos de genul ăsta de sloganuri.
ce ar fi fost diferit daca toti pestii ar fi venit sa se agate in carligul unditei tale? :)
Știi Jane, creștem mai mult și accelerat atunci când ni se întâmplă lucruri diferite de așteptările noastre. Eu am așteptat ceva și am primit altceva. Postul ăsta e despre a fi indiferent de ce faci și ce obții din a face. Postul care ar fi fost scris dacă toți peștii ar fi venit să se agațe de cârligul meu ar fi fost despre cum poți să trăiești abundența absolută în timp ce faci față cu „greu” neobișnuitelor emoții de bucurie. :)
abundenta absoluta sa fie! si cu pestisorul de aur, ala cu dorintele :)
@mircea, eu zic ca nu e ca la americani pentru ca e vorba de o experienta directa. exista si varianta de dezvoltare personala in care nu le zicem oamenilor ca pot ci ca nu sunt in stare de nimic, ca una zic si alta fac intr-un mod usor ironic..e un autor ,nu imi amintesc numele acum ,care a avut un succes imens cu povestea pe invers, in stil provocator.
..fiecare ce prefera.
propaganda….
pagina asta este un altfel de tabla a cunoasterii,
interesanta…
incearca sa dea raspunsuri si sa puna intrebari….
un mixt de trairi personale si interferente din material (indus in text, subliminal),
in lungul sau drum catre “casa” pe care voi il numiti viata, omul trebuie sa se hraneasca atat spiritual cat si material, pentru aceste motive aceasta tabla nu poate fi considerata un instrument de propaganda
daca…
Dumnezeu ar gasi pe cineva cu care sa vorbeasca….
insa din pacate astazi ca si ieri, noi toti ne-am departat de El,
iar El…. in infinita Lui dragoste fata de creatia Sa inca mai astepta ca cineva dintre noi sa incerce macar… a vorbi cu el
treaba asta cu ideea de propaganda este o alta cale de a respinge convorbirea cu Dumnezeu si Adevarul, pt ca adevarul nu este un Ce ci un Cine….
Mircea, am mai discutat si noi, si am facut-o cu placere, dar pur si simplu uneori mi se pare ca ajungi la… penibil :D Normal ca tot site-ul acestui stimat “coach” e propaganda, noi toti incercam sa vindem ceva altcuiva. Uite, spre exemplu cand am accesat astazi pagina lui, mi-a aparut o fereastra de pop-up in care ma imbia sa comand cartea lui, pe care o puteam accesa de altfel si din proprie initiativa din meniul din dreapta.
Pur si simplu mi se pare penibil. Penibil. Penibil. Daca ar fi fost un articol (ca multe altele) despre nazuinte si convingeri interioare legate de sperantele pe care le da doctrina unui partid politic, sa crezi cu toata fiinta ta ca nu stiu ce partid politic urmareste cat de cat nevoia cea mai profunda a fiintei umane, ei bine in cazul asta nu as fi gasit atata inversunare. Piata este plina de tot felul de materiale muuult mai mizerabile decat politica. Si totusi, cand vine vorba de un personaj pe care se pare ca tu nu-l suferi deloc, gata, e propaganda. Eu nu am nici o treaba cu conceptia ta despre ce si Cine este Dumnezeu pentru tine. Dar DACA exista, mai mult ca sigur ca intr-o zi o sa aveti timp si pentru o discutie intre patru ochi, sa-i explici de unde atata rautate la adresa persoanei lui.
Urasc fanatismul, dar urasc deopotriva si inversunarea meschina impotriva Lui, cautand sa pastrezi totusi o aparenta “crestina” cat sa dea bine pentru toti. Nu am nimic cu tine, zic din nou, ci pur si simplu ma bulverseaza sa vad aceeasi atitudine la tine si la multi altii. Nu mai pot. Buei, ce aveti cu El, de ce va sta ca un os in gat? Sau ce aveti, bah, cu voi insiva?!!!
Whatever…
Poate ca acelasi lucru i l-as fi spus si eu dar nu-l cunosc suficient de bine :D…
Comments on this entry are closed.
{ 2 trackbacks }