Cum ar fi Prietene să construiești o relație în care cei cu care intri în parteneriat sunt foarte satisfăcuți de prestația ta, se simt atrași în mod natural de ceea ce ai tu de oferit, de ceea ce primesc de la tine și îți dau și ție ceea ce ai nevoie mai tare? Hmmm, ce zici? Ți-ar folosi la ceva? :)
Îngăduie-mi să-ți spun o poveste despre joc. Despre Cum să te joci ca să conteze viața pentru tine. Și pentru celălalt.
Îmi povestea Pupe la un moment dat, despre joc, despre un joc în care Părintele se joacă cu Copilul și erau puși în cupluri să împingă unul asupra celuilalt și celălalt să vadă ce e de făcut după care la un moment dat toată acea presiune să fie suprimată. Și pentru că foarte mulți dintre oameni rezistă foarte puternic, atunci când presiunea sau rezistența e suprimată, una dintre părți se dezechilibrează puternic. Se rupea ceva în ea. Așa se întâmplă când impui ceva într-o relație fără acordul celuilalt.
- Imaginează-ți un copil asupra căruia ți-ai impus voința de părinte.
- Sau un client căruia i-ai vândut ceva de care n-avea nevoie.
- Sau un partener de viața în care îți impui punctul de vedere în mod repetat fără să vezi care-i sunt nevoile.
- Sau un șef care ceri unui subaltern ceva ținând cont doar de nevoile tale.
Ai fost vreodată în situația asta? Nu știu cu ești tu, dar eu am fost sigur. :)
Și încercând să-mi arate cum era jocul… Se împingea în mine, punea presiune pe palmele mele. Acum imaginează-ți să stăm fața în fața și ne împingem și pentru că eu n-am rezistat activ, n-am opus rezistență, ea n-avea în cine să se împingă și mi-a zis: ești singurul care nu opune rezistentă.
Mi-am dat seama de foarte multe lucruri:
Foarte des împingem, împingem, împingem doar, doar ca să ne atingem un obiectiv, obiectivul, fără să ne pese dacă ceea ce facem în relație cu celălalt îl ajută, dacă îi e de folos cu ceva, dacă îi place, dacă are nevoie, împingem peste el o groază de lucruri și împingem, împingem și adesea obținem ceea ce vrem chiar dacă cealaltă parte, nu are nevoie, nu vrea să fie în jocul pe care îl propunem noi.
Întrebarea mea este:
Cum ar fi dacă jocul pe care-l propunem celuilalt ar face toate părțile să aibă ceva de câștigat? Cum ar fi dacă partenerul tău, de joc, de business, de viața ar avea ceva de câștigat din relația cu tine?
Și mai am o întrebare pentru tine: cum ai putea să-ți dai seama dacă cel cu care creezi un parteneriat, o relație, are nevoie de ceea ce-i oferi tu și cum ai putea să faci ca ceea ce ai tu de oferit să hrănească și nevoile celeilalte părți?
Pentru armonie și super performanță în a influența un rezultat se poate să oferi celuilalt sau celorlalți ceva extrem de ușor dacă ei conștientizează că ceea ce le oferi tu e strict legat de nevoile lor. Atunci când le satisfaci nevoile părților, după ce le-ai aflat explicit dacă nevoile tale sunt hrănite atunci, tocmai trăiești armonie și echilibru într-o relație. Fiecare parte e mulțumită, satisfăcută și responsabilă.
Tu ai vreo poveste? Cum faci tu să fii în armonie cu partenerii din viața ta?
Dacă vrei să asculți asta ca pe o poveste, găsești aici înregistrarea în care mi-am povestit spontan aceste gânduri.
photo by notsogoodphotography



{ 14 comments }
Coach, din orice relatie poti sa inveti si sa castigi ceva daca relationezi in sensul asta. D-aia oamenii care socializeaza mult sunt mai deschisi si mai toleranti pt. ca intra in contact cu atat de multe povesti de viata incat realizeaza ca adevarul personal nu e decat o farama din marele adevar.
Pe de alta parte, o relatie nu trebuie privita ca un contract in care eu dau ce am de dat, tu iei ce ai de luat, si tot asa, si cu asta-basta. Cei care procedeaza asa, dupa parerea mea, nu au parte de relatii autentice, bogate, ci isi satisfac, doar, niste nevoi de moment.
Sigur, asta cu a iubi / dărui necondiționat e o altă speță, cu care sunt foarte de acord.
Poate n-a reieșit foarte clar că am vrut să spun că dacă într-o relație pornești cu a te concentra pe tine, e posibil să funcționeze. Dacă însa concertarea se mută pe celălalt (fără să mă neglijez și pe mine) atunci se vor întâmpla lucruri interesante :)
Coach, din orice relatie poti sa inveti si sa castigi ceva daca relationezi in sensul asta. D-aia oamenii care socializeaza mult sunt mai deschisi si mai toleranti pt. ca intra in contact cu atat de multe povesti de viata incat realizeaza ca adevarul personal nu e decat o farama din marele adevar.
Pe de alta parte, o relatie nu trebuie privita ca un contract in care eu dau ce am de dat, tu iei ce ai de luat, si tot asa, si cu asta-basta. Cei care procedeaza asa, dupa parerea mea, nu au parte de relatii autentice, bogate, ci isi satisfac, doar, niste nevoi de moment.
Sigur, asta cu a iubi / dărui necondiționat e o altă speță, cu care sunt foarte de acord.
Poate n-a reieșit foarte clar că am vrut să spun că dacă într-o relație pornești cu a te concentra pe tine, e posibil să funcționeze. Dacă însa concertarea se mută pe celălalt (fără să mă neglijez și pe mine) atunci se vor întâmpla lucruri interesante :)
Coach, nu ma refeream la iubire neconditionata aici. Si am inteles ce-ai vrut sa spui. Eu am vrut, doar, sa punctez ca deschiderea catre ceilalti si catre particica lor de adevar e o cale de imbogatire personala, a fiecaruia dintre noi, indiferent ca este vorba de relatii de scurta durata sau de relatii pe viata.
Coach, nu ma refeream la iubire neconditionata aici. Si am inteles ce-ai vrut sa spui. Eu am vrut, doar, sa punctez ca deschiderea catre ceilalti si catre particica lor de adevar e o cale de imbogatire personala, a fiecaruia dintre noi, indiferent ca este vorba de relatii de scurta durata sau de relatii pe viata.
„Maxim am zis!” :)
„Maxim am zis!” :)
@Mircea Maxim ce? :)
Era reclama aia la Vodafone în care el vroia să obțină maximul din toate combinațiile… așa că: „Maxim am zis!” :)
@Mircea Maxim ce? :)
Era reclama aia la Vodafone în care el vroia să obțină maximul din toate combinațiile… așa că: „Maxim am zis!” :)
Sau “Sa i se taie capul!” :))
Sau “Sa i se taie capul!” :))
Comments on this entry are closed.