Ai avut vreodata sentimentul, senzatia, credinta ca atunci cand construiesti sau mentii relatii mai ai nevoie de inca un pas, ca sa se intample, ceea ce-ti doresti tu? Dar experienta prin care daca ai face un pas in plus totul s-ar narui?
Ma duc sa-i fac revizia lui Blacky cainele nostru. Cum???? Ce revizie, te intrebi poate? Odata la doua luni mergem cu el la doctor, sa vedem cum mai ii evolueaza starea fragila de sanatate. Dupa ce intram, vine doamna doctor, se apropie de el si asteapta. Eu ii spun: e ok sa-l mangaiati! Ea imi spune: e ok, doar daca vrea el…
Ma intorc de la revizie. Intru in contact cu o prietena, pe ceea ce scrie ea. Ea surprinde ca nu ma manifest, ca nu vorbesc despre ceea ce ma face sa rezonez in relatie cu ce scrie ea. E curioasa. Si eu sunt curios. Si e ok. Ne intrebam unul pe altul legat de ce a scris ea acolo.
Ai simtit vreodata in viata senzatia aia de rezonanta, de conexiune, in relatie cu cel cu care dezbati ceva, lucrezi la ceva, construiesti ceva, traiesti, iubesti?
In astfel de situatii, am o vorba: “te iubesc, deci te hartuiesc”. Prietena mea, ma completeaza cu “daca vrei”.
Forma completa, acum este “te iubesc, deci te hartuiesc, daca vrei”. Astfel, expresia are in mod explicit, o linie de demarcatie, o limita. Sensul pe care il dau eu aici la “a hartui” este de “a expune”.
Eu sunt coach, fac coaching si intrebarea pe care o pun poate sa scoata ceva, pentru cel pentru care o pun.
Ma gandesc adesea, chiar pot sa expun pe cineva, cu ceea ce-i cer eu? Pentru mine, pentru sine… Unde e limita, unde e limita de demarcatie, unde pot sa opresc cererea? M-as simti foarte frustrat sa stiu ca pot sa cer, sa am curajul sa spun ceva, sa n-o fac…
Vezi tu, om bun, — da, cu tine vorbesc cititorule — acest “daca vrei” traseaza aceasta linie de demarcatie. E linia dintre aceasta actiunea normala de a cere celuilalt ceva, de a-l expune la ceea ce vreau sa spun, sa traiesc si a impune celuilalt ceea ce sunt eu. Atunci cand impui, intr-o relatie (subaltern, iubit, partener, orice) de fapt nu primesti, nu oferi nimic, ci smulgi, respectiv bagi pe gat.
Pentru mine e important sa am linia flexibila. Deobicei stabilesc linia prin a-mi construi relatia cu omul din fata mea, inainte de a face ceva.
Pot sa-ti dau exemple:
Esti vanzator, de unde stii ca poti sa ceri bani? Cum it faci oferta? De unde stii cat poti sa te intinzi?
Esti intr-o relatie, de unde stii ca poti sa spui ceea ce simti celuilalt? De unde stii cat sa ceri? Care e limita unde te opresti? De unde stii ca nu e mai departe de unde ai stabilit tu? De ce te temi, cand stabilesti limita?
Esti freelancer sau antreprenor, de unde stii unde sa te opresti cand iti propui, printr-un obiectiv sa ajungi undeva cu business-ul tau, cu proiectul tau?
Cam atat… Intrebari, tot pentru tine:
- Care sunt frustrarile tale cand nu-ti faci cunoscute cererile?
- Cum iti dai seama unde sa tragi linia de demarcatie?
- Ti-e frica ca s-ar putea sa treci linia de demarcatie? Ce s-ar intampla?
- Cum iti dai seama ca ai trecut peste linia de demarcatie?
Ai aflat ceva nou despre tine? Vrei sa faci ceva diferit? Ce? De cand? Cum o sa stii ca schimbarea are loc?
Comentarii, ma bucur intotdeauna de ele. Iti place, da mai departe…
Multumesc, iti sunt recunoscator.
ps. Poate intr-o singura propozitie: Cere si ofera cu acordul implicit sau explicit al celuilalt membru al relatiei pe care o construiesti.
{ 38 comments }
Ioan nu prea inteleg cum e cu iubitul si hartuitul (expusul).
•Care sunt frustrarile tale cand nu-ti faci cunoscute cererile?
multe!
•Cum iti dai seama unde sa tragi linia de demarcatie?
nu-ti dai seama ci doar simti.
•Ti-e frica ca s-ar putea sa treci linia de demarcatie? Ce s-ar intampla?
Da! Sa pierzi conexiunea. E o chestiune de a pierde…
•Cum iti dai seama ca ai trecut peste linia de demarcatie?
Cand simti raceala din partea celuilat.
Ioan nu prea inteleg cum e cu iubitul si hartuitul (expusul).
•Care sunt frustrarile tale cand nu-ti faci cunoscute cererile?
multe!
•Cum iti dai seama unde sa tragi linia de demarcatie?
nu-ti dai seama ci doar simti.
•Ti-e frica ca s-ar putea sa treci linia de demarcatie? Ce s-ar intampla?
Da! Sa pierzi conexiunea. E o chestiune de a pierde…
•Cum iti dai seama ca ai trecut peste linia de demarcatie?
Cand simti raceala din partea celuilat.
Exceptional scris.
O sa revin sa te “hartuiesc”, daca vrei :)
Exceptional scris.
O sa revin sa te “hartuiesc”, daca vrei :)
@Mircea Ce nu intelegi la cum e cu iubitul si hartuitul (expusul)? Ce e nasol in a pierde inclusiv conexiunea? Cum simti tu raceala din partea celuilalt?
@Gabi Ce te face sa eviti intrebarile? :)
@Mircea Ce nu intelegi la cum e cu iubitul si hartuitul (expusul)? Ce e nasol in a pierde inclusiv conexiunea? Cum simti tu raceala din partea celuilalt?
@Gabi Ce te face sa eviti intrebarile? :)
deocamdata, raspunsul la intrebari…
Care sunt frustrarile tale cand nu-ti faci cunoscute cererile?
aici il citez pe Jacques Salome: ,,terorismul dorintei ca celalalt sa-si doreasca nu lasa loc minunii unei dorinte adresate celuilalt”
- cand nu-mi fac cunoscute cererile, pe langa posibilitatea de a mi se implini dorintele, pierd si increderea. in celalalt, ca mi-ar putea raspunde afirmativ. in mine ca voi supravietui refuzului :)
Cum iti dai seama unde sa tragi linia de demarcatie?
de obicei imi dau seama dupa ce am trecut-o :)
si atunci mai fac un pas inapoi.
daca nu-i ok, insemana ca si pasul inapoi e inutil.
daca celalalt acepta acest joc, acest dans, inseamna ca limitele se largesc si universul se extinde. si ne putem vedea linistiti d obiectivele separate si comune.
Ti-e frica ca s-ar putea sa treci linia de demarcatie? Ce s-ar intampla?
e o mare eliberare trecerea ei… daca era privita ca o bariera.
Cum iti dai seama ca ai trecut peste linia de demarcatie?
e obicei cineva arata cu degetul. cu unul catre mine, si cu celelalte cate sine :) nu catre Sine :)
deocamdata, raspunsul la intrebari…
Care sunt frustrarile tale cand nu-ti faci cunoscute cererile?
aici il citez pe Jacques Salome: ,,terorismul dorintei ca celalalt sa-si doreasca nu lasa loc minunii unei dorinte adresate celuilalt”
- cand nu-mi fac cunoscute cererile, pe langa posibilitatea de a mi se implini dorintele, pierd si increderea. in celalalt, ca mi-ar putea raspunde afirmativ. in mine ca voi supravietui refuzului :)
Cum iti dai seama unde sa tragi linia de demarcatie?
de obicei imi dau seama dupa ce am trecut-o :)
si atunci mai fac un pas inapoi.
daca nu-i ok, insemana ca si pasul inapoi e inutil.
daca celalalt acepta acest joc, acest dans, inseamna ca limitele se largesc si universul se extinde. si ne putem vedea linistiti d obiectivele separate si comune.
Ti-e frica ca s-ar putea sa treci linia de demarcatie? Ce s-ar intampla?
e o mare eliberare trecerea ei… daca era privita ca o bariera.
Cum iti dai seama ca ai trecut peste linia de demarcatie?
e obicei cineva arata cu degetul. cu unul catre mine, si cu celelalte cate sine :) nu catre Sine :)
Ioan,
nu stiu exact, dar spontan as spune ca e un “ceva” care detine rol protector.
Insa voi reveni, nu “scapi” asa usor :)))
Ioan,
nu stiu exact, dar spontan as spune ca e un “ceva” care detine rol protector.
Insa voi reveni, nu “scapi” asa usor :)))
@Jeanne Zici ca vorbesc eu, cu cuvintele tale… E ceva diferit totusi. Cum faci ca iti pierzi increderea in celalalt cand nu-ti faci cunoscute cererile?
@Jeanne Zici ca vorbesc eu, cu cuvintele tale… E ceva diferit totusi. Cum faci ca iti pierzi increderea in celalalt cand nu-ti faci cunoscute cererile?
Si daca celalalt vrea sa ia cu forta, iar tu ii arati, prin raceala, ca a depasit limitele, si el continua, si e ca o agresiune, si dureaza luni de zile?
Cum trebuie sa procedezi?
Si daca celalalt vrea sa ia cu forta, iar tu ii arati, prin raceala, ca a depasit limitele, si el continua, si e ca o agresiune, si dureaza luni de zile?
Cum trebuie sa procedezi?
pai…
de fapt atunci nu iti pierzi increderea, ci doar iti dai seama ca n-o aveai…
nici in cel caruia nu-ti vine sa-i ceri, nici in tine, pentru ca nu-ti permiti sa-i acorzi celuilalt libertatea de a-ti refuza sau ignora cererea… :)
cat timp nu ceri, ti se pare ca ai controlul. dar nu e decat controlul asupra unui fel de sfincter emotional pe care il tii inchis :)
desigur ca linia de demarcatie e perfect normal si naturala. dificil e sa ii stabilesti locul, sa o respecti, sa o provoci cu blandete, pentru a se extinde… si sa nu te cramponezi de ea :)
pai…
de fapt atunci nu iti pierzi increderea, ci doar iti dai seama ca n-o aveai…
nici in cel caruia nu-ti vine sa-i ceri, nici in tine, pentru ca nu-ti permiti sa-i acorzi celuilalt libertatea de a-ti refuza sau ignora cererea… :)
cat timp nu ceri, ti se pare ca ai controlul. dar nu e decat controlul asupra unui fel de sfincter emotional pe care il tii inchis :)
desigur ca linia de demarcatie e perfect normal si naturala. dificil e sa ii stabilesti locul, sa o respecti, sa o provoci cu blandete, pentru a se extinde… si sa nu te cramponezi de ea :)
@Gabriela Ce din tine te face sa ai nevoie de un input din exterior? Cu resursele pe care le ai acum, ce poti tu sa faci in situatia in care omul ia de la tine, agresandu-te fara sa-i dai voie?
@Jeanne — esti foarte flexibila si inteleapta, in scris, Prietena draga. sunt curios cum e in realitate. Cum e? :)
@Gabriela Ce din tine te face sa ai nevoie de un input din exterior? Cu resursele pe care le ai acum, ce poti tu sa faci in situatia in care omul ia de la tine, agresandu-te fara sa-i dai voie?
@Jeanne — esti foarte flexibila si inteleapta, in scris, Prietena draga. sunt curios cum e in realitate. Cum e? :)
Ioan… Am nevoie de un sfat. Cu puterile mele n-am reusit sa ma impotrivesc, nici sa izbutesc sa scap de agresiune.
Ioan… Am nevoie de un sfat. Cu puterile mele n-am reusit sa ma impotrivesc, nici sa izbutesc sa scap de agresiune.
@Gabriela In esenta iti asumi resposabilitatea sa-i spui ce traiesti in relatie cu ceea ce percepi. Facem un role play pe skype. Cine poate da de stire celuilalt…
@Gabriela In esenta iti asumi resposabilitatea sa-i spui ce traiesti in relatie cu ceea ce percepi. Facem un role play pe skype. Cine poate da de stire celuilalt…
Cand facem? Din pacate nu cred ca e valabila pista… O sa-ti explic, poate ma ajuti cumva. Multumesc mult
Cand facem? Din pacate nu cred ca e valabila pista… O sa-ti explic, poate ma ajuti cumva. Multumesc mult
in realitate?
arata-mi realitatile si am sa-ti spun cum e in fiecare dintre ele.
eventual, tot in scris… :)
ca altfel cum?
in realitate?
arata-mi realitatile si am sa-ti spun cum e in fiecare dintre ele.
eventual, tot in scris… :)
ca altfel cum?
Eu imi permit sa pastrez la dosar : “te iubesc, deci te hartuiesc, daca vrei”.
Coach zambaret, ganduri bune !
Eu imi permit sa pastrez la dosar : “te iubesc, deci te hartuiesc, daca vrei”.
Coach zambaret, ganduri bune !
Te pup Leutzule.
Te pup Leutzule.
Daca esti constient ca modul , In care il abordezi pe cel din fata ta poate sa ii influenteze ziua sau viata ,atunci am fii mai responsabili cu gandurile noastre,, macar .Orice limitare naste judecata si mintea se umfla ca o gogoasa ce grozava sunt , eu stiu cu putin mai mult sau mai repede sa-l pacalesc indiferent cum se numeste abilitatea . Ce e de facut ? Cand faci ceva sau spui ceva …fa-o din spatiul linistii,al pacii ,al tacerii .asculta mai mult si pe urma daca e cazul spune ce ai de spus fara patima ., comporta-te mai intai ca om in fata unui om . Tu esti ce vezi . . multumesc ca mi-ai dat ocazia sa-mi spun cele scrise
Daca esti constient ca modul , In care il abordezi pe cel din fata ta poate sa ii influenteze ziua sau viata ,atunci am fii mai responsabili cu gandurile noastre,, macar .Orice limitare naste judecata si mintea se umfla ca o gogoasa ce grozava sunt , eu stiu cu putin mai mult sau mai repede sa-l pacalesc indiferent cum se numeste abilitatea . Ce e de facut ? Cand faci ceva sau spui ceva …fa-o din spatiul linistii,al pacii ,al tacerii .asculta mai mult si pe urma daca e cazul spune ce ai de spus fara patima ., comporta-te mai intai ca om in fata unui om . Tu esti ce vezi . . multumesc ca mi-ai dat ocazia sa-mi spun cele scrise
@anna Ești binevenită oricând! :)
@anna Ești binevenită oricând! :)
Imi pare rau, m-am alaturat cam tarziu, dar pe de alta parte, mai bine mai tarziu decat niciodata.
Ca de obicei, teme una si una. Foarte profund subiectul.
Cum sunt obisnuit sa-mi fac temele, sa trecem la intrebari si raspunsuri:
1. Care sunt frustrarile tale cand nu-ti faci cunoscute cererile?
- Ca nu voi sti niciodata ce s-ar fi intamplat, cum ar fi evoluat situatia ;
2. Cum iti dai seama unde sa tragi linia de demarcatie?
- Cred ca limita de demarcatie se traseaza singura din insasi evolutia relatiei, asa cum tot din aceasta evolutie limita se muta intr-o parte sau intr-alta ;
3. Ti-e frica ca s-ar putea sa treci linia de demarcatie? Ce s-ar intampla?
- Frica de a trece limita de demarcatie este o prejudecata, care vine din imaginea perceputa a celuilalt – fapt ce denota si o nota de subiectivism, este o lipsa de respect pentru tine personal. Nu, nu mi-e frica. Nu as sti ce s-ar fi intamplat, pot doar presupune, iar presupunerea se apropie de adevar in masura cunoasterii celuilalt, dar nu va fi niciodata realitate, este fictiune. In functie de raspuns poti face un pas inapoi, sau in lateral. Noua reactie la acest pas iti va spune cat de mult ai intrecut limita.
4. Cum iti dai seama ca ai trecut peste linia de demarcatie?
- Firesc, din reactia celuilalt, daca aceasta este clara ! Daca reactia este ambigua, atunci depinde si de perceptia ta, si vorbim iarasi de subiectivitate. Sau poate reactia este chiar ambivalenta, semn ca nici celalalt nu stie limita si te testeaza la randul sau.
De fapt este o negociere, ca de altfel toata evolutia noastra de la nastere pe intregul parcurs al vietii fizice.
O zi buna la toata lumea !
Salut Cristi și bine ai revenit!
Dacă nu știi niciodată ce s-a întâmplat și cum a evoluat situația… Ce e super nașpet în asta?
Răspunsurile tale sunt foarte mature (emoțional) EȘTI matur om bun. ;-)
te mai aștept,
i
Imi pare rau, m-am alaturat cam tarziu, dar pe de alta parte, mai bine mai tarziu decat niciodata.
Ca de obicei, teme una si una. Foarte profund subiectul.
Cum sunt obisnuit sa-mi fac temele, sa trecem la intrebari si raspunsuri:
1. Care sunt frustrarile tale cand nu-ti faci cunoscute cererile?
- Ca nu voi sti niciodata ce s-ar fi intamplat, cum ar fi evoluat situatia ;
2. Cum iti dai seama unde sa tragi linia de demarcatie?
- Cred ca limita de demarcatie se traseaza singura din insasi evolutia relatiei, asa cum tot din aceasta evolutie limita se muta intr-o parte sau intr-alta ;
3. Ti-e frica ca s-ar putea sa treci linia de demarcatie? Ce s-ar intampla?
- Frica de a trece limita de demarcatie este o prejudecata, care vine din imaginea perceputa a celuilalt – fapt ce denota si o nota de subiectivism, este o lipsa de respect pentru tine personal. Nu, nu mi-e frica. Nu as sti ce s-ar fi intamplat, pot doar presupune, iar presupunerea se apropie de adevar in masura cunoasterii celuilalt, dar nu va fi niciodata realitate, este fictiune. In functie de raspuns poti face un pas inapoi, sau in lateral. Noua reactie la acest pas iti va spune cat de mult ai intrecut limita.
4. Cum iti dai seama ca ai trecut peste linia de demarcatie?
- Firesc, din reactia celuilalt, daca aceasta este clara ! Daca reactia este ambigua, atunci depinde si de perceptia ta, si vorbim iarasi de subiectivitate. Sau poate reactia este chiar ambivalenta, semn ca nici celalalt nu stie limita si te testeaza la randul sau.
De fapt este o negociere, ca de altfel toata evolutia noastra de la nastere pe intregul parcurs al vietii fizice.
O zi buna la toata lumea !
Salut Cristi și bine ai revenit!
Dacă nu știi niciodată ce s-a întâmplat și cum a evoluat situația… Ce e super nașpet în asta?
Răspunsurile tale sunt foarte mature (emoțional) EȘTI matur om bun. ;-)
te mai aștept,
i
Comments on this entry are closed.