Cum să trăiești la momentul prezent, cu ceea ce-ți oferă clipa

Ia spune Prietene drag, ți-ar place o cale prin care să poți să-ți trăiești menirea? Cât de mult ți-ar păsa să fii în armonie cu tine și cei din jur? Să trăiești la timpul prezent, să ai o relație bună cu tine și cu universul. Hmmm? Ce zici?

Îngăduiește-mi să-ți spun o Poveste.

Mă duc să îmi înscriu mașina după ce am reușit s-o achit. Deși fac față ușor locurilor cu oameni și oamenilor, am o oarecare respingere față de birocrație. Ajung la ghișeu, stau liniștit la coadă și omul îmi spune foarte politicos să mă întorc după 2 ore jumate să-mi iau numerele, actele și toate cele necesare.

Ce să fac, să-mi fac timpul util? Simt nevoia de eficiență, ca să realizez ceva, ceva pentru care sunt foarte pasionat și care parcă „nu mai vine”. Cel puțin asta simt. Probabil că nu sunt încă pregătit să primesc asta în viața mea. Nu pot să-mi permit pur și simplu s-o frec la întâmplare, să nu fac nimic, să nu urmăresc un scop.

Astăzi câteva întrebări care să te ajute să trăiești la momentul prezent, cu ceea ce-ți oferă clipa.

Care sunt situațiile în viața ta în care îți permiți să faci nimic? Să renunți la control? Să renunți la formă?

Am niște clienți, prieteni în zonă și mă urc în mașină și încep să merg către ei. Îi sun rând pe rând și nimic. Simt stomacul cum mi se strânge ușor, foarte fin, aproape imperceptibil. Îmi zâmbesc cu îngăduință pentru că încep să mă prind de momentele astea. După ce epuizez lista de oportunități mă reîntorc la locul de unde am plecat. Mă întreb, ce-ar fi să fiu împăcat să las spațiu pentru orice se poate întâmpla în Universul meu.

Care sunt situațiile în care-ți dai voie să fii deschis la semnele universului?

Mă întâmpină la poartă un tip, simplu, un necunoscut și-mi oferă un port talon de plastic cu 5 lei. Îi spun politicos că nu-mi permit să dau atâția bani pe un plastic. Revine și-mi spune, haide dă-mi 3 lei pe el. Îi repet că nu-mi permit să dau banii ăștia pe plastic și-i spun: Tu n-ai nevoie de bani, ai nevoie de altceva. Ce ai nevoie cu adevărat? Îmi spune că are nevoie de căldură la inimioară. Îi spun: „să-ți dea Dumnezeu, căldură la inimioară”.

Tu ce ai nevoie cu adevărat?

Dăm noroc și plec mai departe să stau s-o frec la întâmplare. Stau puțin făcând nimic și mă trezesc cu cineva care vine la mine și-mi oferă gratuit plasticul pentru talon în numele primului om. Mă duc la om, îi mulțumesc, și îi dau cei 5 lei și îi spun. Probabil că aveai foarte mare nevoie de ei. Vine rândul meu să-i cer ajutorul. Spune-mi te rog unde găsesc o priză să-mi pun telefonul la încărcat. Mă duce, îmi arată locul, ne așezăm, și-mi povestește de toate. Despre cum a fost închis, despre câți bani face plasând plastice, despre occident, despre cum și-a pierdut familia, despre cum era când se droga, cum se descurcă. Îl întreb ce vrei cel mai mult acum? Îmi spune că vrea să o convingă pe fosta lui soție să se întoarcă în relație.

Tu ce vrei cel mai mult acum?

Se ridică în picioare și-mi spune. Îți mulțumesc. Îl întreb pentru ce? îmi răspunde: „Mi-ai luat o piatră de pe inimă”. Când trăiesc povești ca asta mă simt tare împlinit. E ca și cum îmi trăiesc menirea. E ca și cum sunt alineat cu scopul pentru care am venit pe lume.

Care e menirea ta? Pe tine ce te împlinește? În ce situații din viața ta, te simți aliniat cu menirea ta?

Dacă trag o concluzie pentru mine, ca să trăiești viața în fiecare clipă, fii deschis la ce îți scoate Dumnezeu (Universul) în cale.

Tu cu ce ai rămas?

Photo by Tela Chhe