Povesti si Coaching

9 atribute ale asertivității, 9 situații de pasivitate și 8 de agresivitate, plus câteva soluții

Ioan Nicut — Mon, 26 Jul 2010 16:24:18 +0000

Simt că pot să spun orice, că pot ține cont de mine, de nevoile mele, respectându-mă pe mine în timp ce te respect și pe tine.

Ți-ar plăcea ca să faci față decent în orice condiții, în orice situație de viață? Cu șeful, cu părintele, cu copilul, cu subalternul, cu iubitul sau iubita, soțul sau soția, prietenul sau prietena, la piață, la serviciu, la corporație sau la firmă? Să poți să comunici ferm, păstrându-ți totuși calmul fără să-ți fie frică că ești dat afară de la serviciu, că partenerul te părăsește, că nu te înțelege, că-ți pleacă copilul de-acasă, că te simți respins de către colegul tău. În cealaltă extremă ai putea să comunici fără să-l jignești pe partenerul tău de relație (copil, părinte, subaltern, șef, soție, soț). Ce zici? Cum sună pentru tine să poți să comunici cu calm și respect față de tine și persoana cu care dialoghezi? Astăzi, 9 atribute ale asertivității, 9 situații de pasivitate și 8 de agresivitate plus câteva soluții la fiecare în parte ca să fii cum vrei tu.

Asertivitatea este un model de comunicare care ne permite să ne exprimăm liber, ceea ce simțim, gândim, nevoile și dorințele noastre într-un mod care respectă relația și partenerul nostru de relație.

Atribute ale comunicării asertive sunt:

Respectul față de noi înșine, drepturile noastre dar și ceilalți și drepturile lor;
Cere direct ceea ce avem nevoie în relație cu partenerul nostru de relație;
Spune un NU foarte clar articulat cerințelor, cererilor sau provocărilor ce vin din partea altora dacă nu servesc direct interesele celui care alege să fie asertiv;
Este orientată pe soluții pentru ceea ce primim în relație;
Trece partenerii de comunicare dintr-o stare de presiune (pe care o resimt în relație cu conținutul comunicării) într-o stare de calm
Contribuie la rezolvarea potențialului conflict pe care părțile îl „proiectează” în relație.
Este simplă, clară, concisă
Susține un punct de vedere într-un mod calm, nejignitor, necritic
Face referire strict la comportamente ale partenerului de relație și nu la identitatea acestuia.

Acum, dacă este să socotim asertivitatea un model de comunicare, adică comportamental, se poate spune despre comunicarea și comportamentele noastre că sunt și de alte feluri:

Pasivitate: când ne încălcăm propriile drepturi. Ne comportăm și comunicăm pasiv atunci când:

punem nevoile, dorințele, preferințele, criteriile, opiniile, ceea ce e mai important pentru alții înaintea noastră;
în situația în care cineva se poartă nerespectuos cu noi, nu facem nici un efort să corectăm situația, să ne reabilităm, să spunem cum vrem să fim tratați, să spunem care ar fi o soluție pentru noi și relația noastră;
Avem dificultăți să ne exprimăm dezacordul cu alții, o opinie diferită, să spunem ceea ce gândim, ceea ce simțim, cum se văd lucrurile din perspectiva noastră în loc să spunem cum se văd/simt sau percep lucrurile din perspectiva în care ne-am plasat.
Nădăjduim și așteptăm ca cealaltă parte a relației o să știe exact ce vrem să primim în relație în loc să cerem explicit și specific ceea ce vrem de la cealaltă parte din relație;
Nu ne exprimăm sentimentele, starea, modul în care percepem ceea ce primim în relație de la partenerul nostru de comunicare.
Aducem scuze nejustificate (ne mințim și pe noi înșine)
Ne victimizăm, ne asumându-ne responsabilitatea pentru (non)acțiunile și gândurile noastre
Privim în altă parte în loc să-l privim în ochi pe partenerul nostru de discuție
Acționăm și răspundem la cereri conform unor prejudecăți și norme sociale

Agresivitate: când încălcăm drepturile celorlalți în favoarea noastră. Ne comportăm și comunicăm agresiv atunci când:

Ne punem în situația de a șantaja emoțional;
Când folosim intimidarea pentru a-i convinge pe alții să cedeze în favoarea noastră;
Când îi insultăm pe alții, atacând identitatea lor în loc să enunțăm comportamentele pe care le considerăm disfuncționale într-o situație dată
Când îi facem pe alții responsabili de propriile noastre sentimente, percepții în loc să ne asumăm responsabilitatea pentru sentimentele și percepțiile noastre;
Când facem cereri care îi pun pe cei cărora le cerem în fața unui fapt împlinit în loc să poată să aleagă dintr-un set de opțiuni puse la dispoziție chiar de ei sau consimțite împreună cu noi.
Când vorbim pe un ton ridicat, în loc să vorbim pe un ton calm ce poartă un mesaj ferm
Când avem o atitudine de superioritate în relație, când îl privim pe partenerul nostru de relație (comunicare) de la un nivel mai înalt decât acesta.
Când trântim ușa sau aruncăm cu obiecte în loc să explicăm celuilalt ce simțim, cum se văd lucrurile din perspectiva noastră, cum ne afectează comportamentul, tonul sau cuvintele celuilalt.

Îți propun un exercițiu: Poți să-l faci, să nu-l faci sau să alegi ceva ce crezi tu că-ți ajută și te face să te simți bine în relație cu el.

Fă un tabel cu 5 coloane: 1 dată, 2 situație/context, 3 comunicare/comportament asertiv, comunicare/comportament agresiv, comunicare/comportament pasiv. Notează în el timp de o săptămână, cum te comporți în situațiile pe care le conștientizezi. După o săptămână ai o „radiografie” a ceea ce conștientizezi și percepi tu a fi comportamentele tale. Atenție, tu nu ești comportamentele tale. În același fel alții nu sunt comportamentele lor, :)

După ce ai radiografia poți să alegi să faci ceva diferit cu ce descoperi nou despre tine.

În ce situații vrei să ai un comportament sau comunicare asertive?

PS. revin cu exemple în alt „episoade”, poate cu miturile ce ne „împiedică” să ne comportăm asertiv și dacă reușesc să inventez o formulă prin care putem să comunicăm și să ne comportăm „asertiv”. :)

photo by accent on eclectic

Descarci gratuit de aici Ghidul Celui Care Are Rezultate in Viata - Veriga Lipsa Daca nu ti-ai descarcat deja Ghidul celui care are rezultate in viata il poti descarca abonandu-te la newsletter-ul meu aici

Tu cum salvezi planeta?

Ioan Nicut — Tue, 20 Jul 2010 11:16:33 +0000

Cum să salvezi planeta?

Dedicație pentru Chinezu.

Astăzi nu scriu cu preludiu. Mă bag direct în subiect, deși o să pun totuși o întrebare de început. Am luat din proprie inițiativă leapșa de la prietenul Chinezu care a fost amabil să scrie despre ideea de a salva planeta un post pe blogul său după un schimb de replici pe care l-am avut împreună.

Tu ce-aștepți omule bun de la ziua de mâine?

Eu aștept să trăiesc pe o planetă verde, în care oamenii se iubesc și se acceptă, în care ne bucurăm de ziua de azi, în care lăcomia este lăsată de o parte pentru a fi atent la celălalt, în care monopolurile energetice dispar și dependența oamenilor este înlocuită de libertate, pentru că resursele energetice infinite sunt numai ca sunt extrem ieftine ci la îndemâna oricui așa cum acum respirăm pe gratis. Visez o lume în care fiecărui individ poate să zâmbească liber, să-l îmbrățișeze pe celălalt. Aștept și visez la o lume în care oamenii pot să se respecte reciproc, în care trăiesc într-o planetă verde la propriu, în care oamenii au încredere în sine și în capacitățile lor, în care frica este înlocuită de dragoste, în care nevoia de control a indivizilor este înlocuită de creativitate și nevoia de a contribui, în care fiecare individ își găsește vocația și trăiește pentru a fi împlinit nu pentru a supraviețui, în care religiile se respectă reciproc pentru că e mai puțin importantă calea prin care ajungi la Dumnezeu, ci faptul că ești în călătorie către el. Nădăjduiesc la o lume în care cu toți și fiecare dintre noi suntem mai aproape de a trăi inspirația divină.

Acum, ceea ce există în mintea noastră, în sufletul nostru și în subconștientul fiecărui individ are un corespondent în inclusiv în lumea Reală, materială. Ceea ce trăim și percepem este strâns legat, în corespondență cu ceea ce e în sufletul, mintea (conștientă) și inconștientă. Dacă acționezi în planul real, asta face un coach cu clienții lui, apar rezultate în planul material care pot schimba percepția noastră asupra lumii și deci lucruri ce țin de mintea noastră și subconștientul nostru individual. Reciproca e la fel de valabilă, dacă îți schimbi modul cum gândești, cum crezi, cum rezonezi în lumea ta „interioară” mentală poți să ai „surpriza” să vezi lucrurile diferit în lumea reală, materială. Dacă în mintea ta, poți să faci vânzarea aia, să îți dai voie să iubești, să fii bogat, să-ți atingi obiectivul ăla, lucrurile sunt posibile și-n lumea reală.

S-ar putea ca ce scriu acum să fie o surpriză pentru tine. Ceea ce gândesc eu și trăiesc eu, conține tot ceea ce gândește și trăiește conștientul și subconștientul nostru colectiv. Și „bune” și „rele”. Dacă în viața individului e pace în suflet, minte și subconștient în lumea materială e pace și-n ea, în relația dintre individ și lumea lui materială.

Să mai facem un pas. Dacă suntem împreună în pace la nivel non material (minte, suflet, subconștient) trăim și percepem împreună pace în lumea noastră materială.

Așa cum o sămânță conține toate informațiile necesare ca să se transforme într-un stejar imens, care la rândul său face semințe din care pot crește alți stejari, mintea, sufletul și subconștientul individual conține toată mintea, tot sufletul și tot subconștientul colectiv. Urmăresc principiul hologramei. La o hologramă, dacă rupi filmul în două și expui filmul la laser, imaginea nu va fi înjumătățită ci va fi întreagă. De aceea se poate spune că partea conține întregul și întregul conține partea.

Rezultă de-aici că dacă eu lucrez la mine (parte), să fiu mai în pace, să fiu mulțumit de mine, să iubesc pe celălalt (parte), să fiu în contact cu divinitatea, pot face o schimbare asupra întregului, cu impact în lumea reală, materială. În plus, dacă lucrez cu alții (părți) să iubească, să se îngrijească, să se accepte așa cum sunt, e doar o chestiune de masă critică până când schimbarea se reflectă la nivel colectiv. Următorul nivel este să vezi impactul colectiv materializat în lumea reală. Libertate individuală, respect de sine, pentru celălalt, pentru animale, energie la îndemâna oricui, abundență, câmpuri bogate, oceane și munți curați. Doar mintea omului poate limita ce poate el trăi și experimenta în lumea reală.

Eu ajut indivizii să-și atingă obiectivele lor de zi cu zi, cu un impact asupra mentalului propriu și colectiv cu efecte în viața lor materială, cu scopul de a schimba lumea asta către o lume curată, prosperă, liberă și abundentă.

Tu, cum salvezi planeta?

photo by SnoShuu

Înțeleptul și frica de viață

Ioan Nicut — Tue, 13 Jul 2010 15:44:38 +0000

Cum să-ți înfrunți frica?

Venise pe pământ să învețe, să trăiască, să fie expresie vie a voinței lui Dumnezeu. Făcuse multe, multe făcuse moșneagul, dar mai ales a fost în multe situații. Desigur, nu albise degeaba. Învățase multe, să socotească, să asculte, să vorbească frumos, să vorbească multe limbi ale semințiilor lumii, să construiască, să picteze, să admire viața și natura așa cum e ea, să se bucure de soare și de lună, de pădure, de câmpie, de pustie, de oameni. Și totuși…

Rămăsese ceva. Să se întâlnească fața în fața cu fiara. Îi era frică de ea și oriunde se ducea, avea o singură grijă. Să se ferească de ea. Știa că viața dăruită de Dumnezeu era bogată și știa că tot ferindu-se – în loc să se bucure, să trăiască, să vadă oamenii, să fie, să existe – el trăiește pentru a se feri.

În rugile sale către Dumnezeu, într-o dimineață, fu lovit de iluminare. N-ai să fii cu adevărat liber, decât atunci când ai să ucizi bestia de care ți-e frică. Acum ești vânat și fugi de ea, du-te tu după ea și vâneaz-o tu pe ea. O găsești în inima codrului.

Își luă înțeleptul arcul cu săgețile otrăvite ca să fie sigur că dacă o zgârie o să moară otrăvită. Își luă omul săgețile cu vârf ascuțit ca să poată s-o străpungă pe dihanie direct în inimă dacă nu reușește cu cele otrăvite. Își luă omul cuțitul cel de vânătoare cu care poate reteza orice inimă dintr-o lovitură și se duse spre miezul codrului. Odată ce alese să meargă să ucidă bestia inima i se deschise, pasul îi mergea mai ușor prin codru. Parcă era atras de ceva în timp ce călca ușor frunzele. Era atras nu de o lumină cu se aștepta ci de un ghem întunecat, un ghem de întuneric.

Cu cât era mai aproape cu atât inima îi bătea mai tare. Gura i se uscă, pentru că mai erau 100 de pași până la ghemul întunecos, scoase arcul, întinse mâna până la săgețile otrăvite, când țop. Zburaseră din tolba de săgeți. Nu-i nimic zise înțeleptul o să iau o săgeată cu vârf ascuțit ca să-i străpung inima de la distanță. Trase în ghemul imens cu săgeți și nimic, până le trase pe toate. Între timp fiara mormăia tot mai tare în ghemul de întuneric. Pierduse toate săgețile otrăvite și pe cele ascuțite le risipise la întâmplare pe ghem.

Se uită spre cer, spre Dumnezeu, știa că deși încercase din răsputeri să controleze ceea ce putea controla și pentru că nu mai avea decât cuțitul a zis. Doamne mă las pe mâna ta și tot am să mă confrunt cu frica cea mare, cu fiara fiarelor, întunecată, dihania, dihăniilor. Apoi intră în ghemul întunecat.

Acolo era lumină. Dihania îl aștepta. Era tare fioroasă la chip arătarea. Un fel de mistreț combinat cu urs, care-l aștepta pe înțelept cu părul zbârlit, cu colții imenși capabili să sfarme bucăți mari de piatră. Acum că am venit, nu mai e cale de întoarcere. Ori eu ori dihania și scoase cuțitul de la cingătoare îndreptându-l către grumazul dihaniei. Dihania îl strânse la piept strajnic pe înțelept în timp ce acesta încerca să-l îndese în dihanie. Dihania îl mușcă cu grijă doar cât să scape cuțitul pe jos. De disperare înțeleptul îi puse mâinile în jurul gâtului și începu să strângă cu o putere pe care n-o mai avuse niciodată. În timp ce-l strângea avu îndrăzneala să se uite în ochii dihaniei. Pe măsură ce dihania era strânsă mormăia și scotea sunete, așa ca un plânset, cât era ea de mare. Și printre lacrimile dihaniei și ploaie, pentru că între timp ploua cu găleata a putut să se vadă pe sine, să se recunoască, în ochii fiarei. Pe măsură ce strângea dihania de gât plângea și el și dihania, când îi trecu prin minte ca în loc s-o omoare, s-o iubească și s-o țină de gât cât să nu-l rănească. Pe măsură ce vărsa la dragoste și iubire în ochii dihaniei aceasta se transforma într-o ființă întocmai ca înțeleptul, numai că era albă la chip și la straie. La un moment dat zâmbi către el și era ca și cum se uita în oglindă. După ce imaginea era foarte clară, înțeleptul din fața lui se făcu vapori și dispăru.

Înțelese doar atunci că atunci când voia să ucidă și ura dihania, se ura și voia să se ucidă pe sine. Când îi ura pe alții se ura pe sine. Știa acum că doar iubirea poate să înlocuiască și să vindece frica din el și din ceilalți.

Între timp se făcu și soare. Mergea fericit mulțumindu-i lui Dumnezeu că a înțeles cum se vindecă frica.

Photo by oaspetele_de_piatra

Cum să-ți faci câmpul roditor

Ioan Nicut — Mon, 12 Jul 2010 12:30:59 +0000

Cum să-ți faci câmpul roditor?

Într-o zi un om bun, cu suflet mare, care avea un câmp, stătea pe marginea câmpului și se ruga la Dumnezeu. Doamne cum aș putea să fac câmpul ăsta să rodească? Cum aș putea să văd roadele sale? Cum aș putea să culeg? Dintr-o dată, ca prin minune, auzi o voce foarte clară care îi spuse: Fii atent la semnele pe care ți le trimit.

Și cum stătea el pe marginea drumului a trecut un moșneag pe lângă el cu părul alb și lung și straie călugărești, care mergea și zâmbea. Ba mult mai mult, când ajunse în dreptul omului, îi dădu bună ziua și-l întrebă: Ce faci măi omule bun?

Iaca moșule stau pe marginea câmpului și mă plâng că de vreo câțiva ani nu-mi rodește câmpul orice-aș face, sub nici un chip. Dar te văd alb la păr și pari înțelept nu vrei să-mi dai un sfat, să mă scoți din sărăcie și deznădejde?

Moșu, se uită la el și-l măsură și-i spuse: Omule bun, am niște sfaturi dar mai ales am niște întrebări pentru tine. Ești gata să plătești 5 galbeni de aur ca să ți le pun?

Moșule, frumosule: pe-aici pe la noi nu obișnuim să dăm bani pentru sfaturi și chiar dacă aș da, 5 galbeni de aur, sunt bănuți importanți pentru oricine și-acum pe sărăcia asta, mi-e teamă și nu voi să-ți dau banii ăștia deși până la urmă pot și dacă-mi rodește câmpul îmi scot banii o viața de-acum în colo. În plus pot să-mi hrănesc copilașii, pot să-mi grijesc femeia, să-mi fac gospodăria mândră, să mai zâmbesc să mă bucur de viața, să-mi iau cal, să trăiesc cum se cuvine, să fiu liber. O groază de lucruri minunate și frumoase.

Moșul se uită în ochii omului și-l întrebă: Păi și nu merită să dai 5 galbeni pentru toate lucrurile astea minunate și frumoase de care vorbești?

Ba da, dar nu pot că nu mă-ndur și nici nu știu de ce… îi spuse omul cu câmpul fără rod.

Moșul se uită cu inima caldă la omul nedumerit. Toată lumea are ogorul roditor. Puțini ajung să culeagă roade de pe ogorul lor. Spui că vrei să schimbi obiceiul în care investești în ogorul tău fără să-ți schimbi obiceiul în care investești în tine. Ogorul tău e doar o oglindă a ceea ce e în tine.

După aceea moșul dispăru ca o adiere de vânt.

Ce vrei să faci diferit în modul în care investești în tine?

photo by do_mediart

Care este darul tău?

Ioan Nicut — Thu, 08 Jul 2010 10:58:20 +0000

Care e talentul tău unic?

Intru foarte des in contact cu oameni pe care eu îi percep dezorientați. Cu toți trecem prin asta. Și eu trec periodic, atunci când mă găsesc într-un palier de confort, în care nu se mai întâmplă nimic pentru evoluția mea. Scopul pentru care am venit cu toții pe lumea asta este să trăim și să experimentăm o anumită dimensiune, o anumită trăire, o anumită stare de a fi. Unii vin să trăiască fericire, alții necazuri, durere, unii vin să fie dictatori, dominatori, controlori, alții vin să trăiască liberi, să zboare, să respire, să alerge pe câmpie. Chestiune de alegere. Indiferent de ce alegi, ca să manifestezi alegerea ta, ceea ce vrei tu poți să îți folosești sau nu darul, harul, menirea ta. Astăzi despre darul, harul, menirea ta.

Sunt unii oameni care sunt foarte în contact cu harul lor, cu menirea lor cu darul care-l au de la Dumnezeu (univers). Și e fantastic când poți să-ți trăiești și folosești harul pentru că atunci tot ce e în jurul tău înflorește, radiază lumină, bucurie, împlinire, prosperitate. Din experiența mea atunci când ești în contact cu harul tău, cu tine, relația ta cu tine este de respect. Respectul pe care ți-l arăți te pune în contact cu tine și cu harul tău. În plus când te respecți pe tine și alții te respectă. Când poți să te iubești pe tine, poți să-i iubești pe alții și alții te iubesc. De obicei tu îți faci cunoscut harul prin modul în care EȘTI, prin acțiunile pe care le FACI, prin atributele pe care le ai în anumite situații.

Acum imaginează-ți ca știi să conduci și că ai pe mână un Ferrari. Ferrari este o mașină unică. Este un superlativ între mașini. Tot ce este mai înalt în tehnologie e conținut într-un Ferrari. El este făcut de oameni care prin ceea ce sunt și fac își dau harul lor de a fi pe acest pământ. Deși mașina e un obiect material, e foarte vie, prin relația pe care poți s-o ai cu ea. Ferrari-ul este harul, darul ceva ce te definește pe tine unic. Acum imaginează-ți că te oprești pe stradă ca să fii admirat pentru mașina ta, te duci la un nene sau la o fată, femeie și întrebi dacă vor o tură. El sau Ea răspunde cât costă. Tu spui, nimic, e gratis.

Care este harul tău? Ce faci cu el? Cât de mult te respecți când îl oferi gratuit?

photo by Gerrit Wenz

Poți să oprești inundațiile

Ioan Nicut — Wed, 07 Jul 2010 18:45:30 +0000

Îți scriu pentru că putem să facem ceva împreună ca să oprim efectele distrugătoare ale ploii.

Te uiți la TV și vezi imaginile distrugerilor cauzate de ploaie. Oameni fără case, oameni care și-au pierdut agoniseala de-o viață. Orașe și localități întregi care așteaptă încă să fie lovite. S-au început deja și eforturi de ajutorare a celor loviți și asta e bine. Desigur aceste eforturi de a fi solidari după potop costă efectiv și e normal să-i ajutăm pe semenii noștri, fiecare după puterea lui.

Ce putem să facem în loc să reacționăm este ceva foarte simplu eficient și ieftin. Există din fericire soluții, cu o singură condiție: să credem că e posibil. Există documentat științific dovezi care confirmă că atunci când o masă de oameni se roagă în același timp, pentru același obiectiv, minunile se întâmplă foarte ușor.

De aceea îți propun și te rog trei lucruri:

Să crezi că e posibil.
Să te rogi în fiecare zi la 8 dimineața ora României, durează câteva secunde.
Să dai mesajul ăsta mai departe.

O posibilă rugăciune care să nu calce liberul arbitru dar care e perfectibilă este: Doamne ajută-ne să oprim inundațiile acum, după voia ta.

Îți mulțumesc pentru credința și contribuția ta.

Cum să rezolvi o problemă fără soluție și să-ți atingi și obiectivul?

Ioan Nicut — Sat, 03 Jul 2010 09:36:47 +0000

Cum să rezolvi o problemă fără soluție și să-ți atingi și obiectivul?

Nu știu cum te găsești tu dar sunt momente când în viața mea când deși vreau ceva, mă găsesc bâjbâind în căutarea unei soluții. Și în loc să mă concentrez pe nevoia și obiectivul pe care mi l-am propus, mă găsesc cu ochii pe problemă. Problema asta încerc s-o rezolv în modurile „convenționale” de până acum. Și evident că modurile tradiționale prin care încerc s-o rezolv nu dă rezultate. E ca în situația aia în care unii oameni vor schimbare dar continuă să acționeze prin aceleași moduri și se miră că n-au rezultate. Azi despre cum să rezolvi problemele fără soluție.

Există și o poveste foarte scurtă care descrie foarte clar situația asta:

Un câine în deșert. Îl scăpa pipi. Și se uita în jur și alerga de colo, colo zicând în mintea lui. Dacă nu găsesc un pom, fac pipi pe mine.

Pentru mine asta e un model clar de concentrare pe problemă: Unde găsesc stâlp sau pom? Ai putea să te concentrezi pe soluție la ce vrei: să fac piși… ieșind din perspectiva „Dacă nu găsesc un pom”.

Opțiunile mele la situația asta:

1. Mai spune-ți odată ce vrei? Care este obiectivul tău?
2. Fă o alegere conștientă. Cum vrei să fii tu în situația aia în care te găsești când te găsești concentrat pe problemă.
3. Schimbă concentrarea de pe problemă, pe soluții alternative care să-te ajute să-ți atingi obiectivul, să obții ceea ce vrei. Fă distincție între problemă, cum poți s-o ocolești, care sunt posibilitățile în momentul respectiv. Alege una dintre ele, care-ți satisface nevoile obiectivului.
4. Găsește momentul optim. Există un optim în momentul în care acționezi. Uneori dacă apești pe accelerație prea tare, nu dai decât de rezistență. Dacă acționezi prea târziu ceea ce aștepți nu se mai întâmplă. Îți dai seama că ești în momentul optim după ușurința pe care o vei percepe că se întâmplă lucrul pentru tine.
5. Acționează. Dacă nu acționezi în lumea exterioară poți să te concentrezi cât vrei în mintea ta. Este nevoie de acțiune determinată ca să vezi materializat ceea ce vrei să obții.

Tu cum îți atingi obiectivele când te găsești concentrat pe problemă?

Photo by *Tom [luckytom] 

Ce legătură are sexul cu responsabilitatea?

Ioan Nicut — Wed, 30 Jun 2010 12:45:25 +0000

Mă simt responsabilă. Tu cum te simți?

De câte ori te găsești în situația să lași o decizie pe care poți s-o iei tu la latitudinea altuia? De câte ori aștepți ca o alegere pe care poți s-o faci tu, s-o facă altul pentru tine. Că e șef, că e partener de afaceri, că e partener de relație… e același lucru. Azi despre a-ți asuma responsabilitatea, pornind de la o poveste scurtă legată de sex.

Un tip într-un club frumos, merge la o fată drăguță, care dansează frumos atras de modul ei de a fi și o întreabă: Nu vă supărați, dansați?

Tipa răspunde: Mă duc s-o întreb pe mama.

Tipul îi răspunde: Întreab-o și dacă ai voie să faci amor ca să nu faci două drumuri.

Când lași pe altul din exterior să ia o decizie pentru tine atunci tu transferi responsabilitatea deciziei asupra persoanei la care i-ai dat permisiunea sau chiar mai mult, i-ai cerut să aleagă, să decidă pentru tine. Transferi puterea ta de a decide către altcineva exterior ție.

În ce situații din viața ta, îți predai responsabilitatea? Ce crezi despre a-ți preda responsabilitate? Cum poți să-ți asumi responsabilitatea?

Photo by *Tom [luckytom] 

cum poți să ai și să faci prin a fi

Ioan Nicut — Mon, 28 Jun 2010 20:10:19 +0000

Cum să faci și să ai prin a fi?

Spune omule bun, ai fost vreodată în situația să-ți dorești ceva foarte mult? Să-ți dorești cu ultima ta fibră, să-ți dorești cu toată ființa ta, să tânjești până la durere existențială? Să te întrebi de ce trebuie ca tu să faci sau să atingi acel obiectiv și ce legătură are asta cu menirea ta pe acest pământ? Ce e important pentru tine și pentru viața ta? Să-ți fie foarte clar ce vrei, să știi ce ai de făcut, să muncești, să împingi și să nu-ți iasă ce vrei deși ai făcut totul… Și tu ești pasionat de ce faci, de ce dai, ai tot ce-ți trebuie și totuși mai vrei ceva… Doamne de ce n-am învățat decât foarte târziu că nu e vorba despre a avea sau a face ci mai degrabă despre a fi? Astăzi despre cum poți să ai și să faci prin a fi.

Cele mai frumoase amintiri pe care le am sunt legate de momentele mele de certitudine că există Dumnezeu. Reușesc întotdeauna să obțin ceva doar după ce renunț la aroganța de a crede că pot eu să realizez singur acel lucru. Cel mai greu a fost să realizez vânzări record sau într-un timp foarte scurt. Pentru afacerile „muncite” a fost cumplit de greu, pentru cele în care doar „m-am jucat” și n-am luat lucrurile în serios lucrurile s-au întâmplat foarte ușor.

Să-ți zic ultima povestioară. Locuiesc la țară. Sunt fericit pentru că aici am senzația că sunt în contact cu natura, cu oamenii la un alt nivel și că oamenii relaționează mai degrabă prin nevoi fundamentale decât prin chestiunile simandicoase și sofisticate din spatele dorințelor. Aici am cunoscut niște țărani pe care am apucat să-i aflu, să-mi construiesc casa cu ei, după care să-i iubesc. Da, să-i iubesc pentru că sunt niște oameni autentici și simpli.

Și vin băieții, țărani adevărați, prietenii mei și mă invită într-o zi la pescuit. Să mergem la pescuit cu bicicletele. Mergem la locul faptei, punem râmă și dăm la pește. Prind băieții și tot prind prind și eu câțiva. La un moment dat, pauză, nu prinde nimenea. Încep băieții să prindă. Eu, nimic. Ei prind, eu nimic. Acum deja sunt puțin inițiat îmi zic: Ce alegere vrei să faci Ioane? Aleg să-i mulțumesc lui Dumnezeu, pentru voia bună pe care o am, pentru compania plăcută pe care o am, pentru peisajul superb în care mă desfășor, pentru berea pe care o beau, pentru șoriciul de porc pe care-l ronțăi, pentru că mă simt bine în spațiul ăsta, cu oamenii ăștia. Aleg să renunț și la pește, pentru că am venit să fiu cu oamenii ăștia, să fiu, aici, acum, prezent în viața mea.

La fel de ușor îmi este să realizez lucruri în grădina mea, pentru că în relație cu a prinde pește sau a construi nu există atașament, nu există o nevoie imediată, nu vreau, acum, în secunda asta, aici și acum ci mai degrabă mă bucur de momentul ăsta așa cum este. În grădina mea sau la pescuit nu există frică, control, lucrurile se întâmplă natural în ritmul naturii, în voia lui Dumnezeu.

Unde se termină controlul nostru, începe lucrarea lui Dumnezeu, încep minunile Lui. Ideea e că poți să faci lucruri și doar prin puterea ta, El te lasă, dar dacă îl lași și pe El, lucrurile se pot întâmpla cu foarte mare ușurință pentru tine.

Mi-au luat vreo patrujde ani să mă prind de asta și încă n-o simt decât din când în când.

Aleg să fiu împăcat cu cine sunt, cu ce am, cu ce fac, să las ego-ul deoparte, să fiu curios de nevoia celuilalt când cere ceva în relație cu mine.

La ce alegi tu să renunți ca să fii cine vrei? Cum ești când îți ies lucrurile cu ușurință? În ce situații din viața ta nu-ți ies așa cum ți-ai dori?

Cum să fii cine vrei, plătind un preț foarte mic

Ioan Nicut — Wed, 23 Jun 2010 10:43:47 +0000

În ce situații vrei să ai curaj?

Care e prețul pe care ești dispus să-l plătești ca să fii cine vrei?

Mă uit la unii oameni, la anumite circumstanțe din viața lor, la calitățile pe care le dovedesc în acest moment, pe care-l observ. Unii își dezvăluie anumite calități permanent, pe când alții mai rar. Și asta e normal și omenește. Astăzi despre cum poți să fii cine vrei.

Să-ți dau un exemplu care mi-e familiar. O să-ți spun povestea mea. Să alegem o atitudine, o trăsătură pe care vreau s-o dovedesc. Să spunem curaj.

Am avut naivitatea să fac facultatea de inginerie mecanică pentru că asta am văzut la mine în familie, asta am emulat. Am dovedit curaj să zic da unei căsători pe baza credinței că mă pot înțelege și pot să creez o familie împreună cu iubita mea. Îmi aduc aminte că am întrebat-o pe Pupe, băi cu crezi că ar funcționa, să fim împreună? Și ea mi-a zis da. Eu am zis hai s-o facem. Am dovedit curaj renunțând să practic inginerie din prima zi pentru că era singura opțiune pe care o aveam atunci. Am avut curaj să plec la Constanța să fac management de proiect, să conduc oameni. Am avut curaj să plec din nou la București ca să fac administrare IT. Am avut curaj să plec din administrare IT în Consultanță de implementare tehnologie IT. Am avut curaj și tenacitate să devin vânzător, să trec de la a livra pentru alții la a genera business pentru alții. Am avut curaj să construiesc o casă, să creez o grădină. Poate cea mai mare schimbare și curaj pe care l-am dovedit a fost să plec dintr-o zonă de confort unde aveam tot ce vreau: clienți formați, relații în domeniu IT, super BMW-ul meu, costumele, bănuții (foarte mulți) care-mi veneau lunar + comisioanele. Pentru ce am plecat, pentru ce am avut curaj? Pentru a-i ajuta pe oameni să-și depășească limitele, să fie performanți, să fie împliniți, indiferent de circumstanțe. De ce am făcut-o? Pentru că e menirea mea. să evoluez prin a-i ajuta pe alții să evolueze în prezența mea.

Ca să fii cine vrei, poți să alegi ca în situațiile critice să fii curajos. Și tu ești curajos și poți să-ți dovedești curajul în situațiile pe le definești și întâlnești în viața ta.

Tu în ce situații ești curajos? (fă-ți o listă cu toate situațiile în care ai dat dovadă de curaj) Ce vrei să faci diferit ca să-ți dovedești că ești curajos în acele situații? Ce te împiedică să fii curajos ?

Photo courtesy Pink Sherbet Photography