Poveste scrisă de Musafirul meu, Gabi de pe Raza ei de soare
Pentru majoritatea oamenilor există cel puţin una sau două persoane care în decursul vietii îi preţuiesc necondiţionat, gen părinte şi/sau partener de viaţă. Preţuirea necondiţionată este deosebit de valoroasă pentru că elibereaza omul de necesitatea sa de a primi aprobarea din exterior/socială cu orice preţ şi îi redă astfel libertatea de exprimare a capacităţilor şi talentelor sale. Altfel spus, exprimarea necesităţii de autoactualizare a individului poate fi lipsită de grija dezaprobărilor mai mult sau mai puţin justificate.
Tu te simţi iubit necondiţionat ?
Există din nefericire un tip de educaţie al părinţilor în care a nu oferi copiilor sentimentul puternic de a fi iubiţi şi apreciaţi absolut se transformă în obicei. Aceştia condiţionează dragostea lor de “buna purtare” a copilului iar acest lucru va transmite mesajul că nu este iubit deloc şi că părinţilor le-ar fi plăcut de fapt un alt copil, „ideal”.
Din astfel de educaţie vom descoperi pe parcurs genul de copii care trăiesc cu dorinţa intensă de a fi admiraţi de alţii neglijându-şi în tot acest timp autoactualizarea.
Vor deveni adulţii care vor tinde să aibă standarde ridicate de comportament, foarte nerealiste, iar concepţia lor despre sine, ideală, nu se va mai corela cu sinele real.
Tu în ce fel de relaţie copil-părinte crezi că ai fost ?
Părinţii noştri n-au ştiut cât de tare conceptele personale orchestrează relaţiile de comunicare interumană, mai ales atunci cand e vorba de aspecte legate profund de respectul de sine, dar noi ştim !
{ 110 comments }
Eu cred că am fost într-o relație în care am primit dragoste la greu… și poate nu vorbesc de chestiuni materiale, ci mai degrabă de căldură și iubire, atenție… și nu numai din partea alor mei, cât și din partea bunicilor și al unchiilor și mătușilor.
Zilele astea am fost la sora lui tata s-o vizitez că e în spital. Mi-am adus aminte de vacanțele în care îmi făcea toate poftele. Chestiuni, mici, simple, care pentru mine și ceilalți copii erau universul.
Apropos de iubire necondiționată. Asta simt că am în familie acum. Oricât de greu mi-ar fi, din orice motive, am un loc, unde pot să mă întorc cu siguranță. Am un STÂLP de sprijin.
Eu cred că am fost într-o relație în care am primit dragoste la greu… și poate nu vorbesc de chestiuni materiale, ci mai degrabă de căldură și iubire, atenție… și nu numai din partea alor mei, cât și din partea bunicilor și al unchiilor și mătușilor.
Zilele astea am fost la sora lui tata s-o vizitez că e în spital. Mi-am adus aminte de vacanțele în care îmi făcea toate poftele. Chestiuni, mici, simple, care pentru mine și ceilalți copii erau universul.
Apropos de iubire necondiționată. Asta simt că am în familie acum. Oricât de greu mi-ar fi, din orice motive, am un loc, unde pot să mă întorc cu siguranță. Am un STÂLP de sprijin.
Asta se vede şi prin aceea că ai o conştiinţă necondiţionată, pură :)
Asta se vede şi prin aceea că ai o conştiinţă necondiţionată, pură :)
e adevarat ca avem tendinta sa dam mai departe ce am primit si cum am primit…
si asa cum zici in ultima idee, in momentul in care devenim constienti, putem ajunge sa dam mai departe ceea ce am fi dorit sa primim…
Jeanina,
da, din pacate pare a fi mai mult decat o tendinta si arata ca un mecanism subconstient. Oare de ce exista expresiile gen: seamana la caracter cu tata sau seamana cu mama ?
fiindca ceea ce-am primit in anii copilariei in special de la familie este asimilat si se transforma in scenariu de viata pentru viitorul adult.
Am mai scris despre asta si cred ca ai citit la mine ca exista copii care nu accepta anumite injunctii la nivel psihic. Unii le resping iar altii le modifica intelesul pentru a le putea primi. Si eu am fost unul din acesti copii…
Pe curand :)
e adevarat ca avem tendinta sa dam mai departe ce am primit si cum am primit…
si asa cum zici in ultima idee, in momentul in care devenim constienti, putem ajunge sa dam mai departe ceea ce am fi dorit sa primim…
Jeanina,
da, din pacate pare a fi mai mult decat o tendinta si arata ca un mecanism subconstient. Oare de ce exista expresiile gen: seamana la caracter cu tata sau seamana cu mama ?
fiindca ceea ce-am primit in anii copilariei in special de la familie este asimilat si se transforma in scenariu de viata pentru viitorul adult.
Am mai scris despre asta si cred ca ai citit la mine ca exista copii care nu accepta anumite injunctii la nivel psihic. Unii le resping iar altii le modifica intelesul pentru a le putea primi. Si eu am fost unul din acesti copii…
Pe curand :)
Inseamnã cã ai fost norocos, Coach. Cred cã singurul om care pe mine m-a iubit necondiţionat a fost bunica mea maternã, care m-a crescut.
In ceea ce mã priveşte pe mine, ca mamã, încerc sã-i transmit copilului meu ceea ce mi-aş fi dorit sã primesc eu, aşa cum spune Jeanina.
Magda,
se poate spune cu certitudine ca Ioan este un om norocos luand in considerare acest aspect. Mai cunosc oameni ca el si sunt absolut minunati sub aspectul intelegerii care o au fata de semeni fiindca proiectiile lor (proiectie din psihologie, ca mecanism de apărare în care cineva atribuie altora propriile gânduri sau emoţii nedorite sau inacceptabile) sunt aproape insesizabile ceea ce il face sa aiba o comunicare spre comuniune foarte buna :)
…
si Magda,
sunt sigura ca ceea ce constientizezi acum despre trecutul personal iti este de mare ajutor in a transmite emotii, invatatura, sentimente catre copilul tau.
Minunat ! :)
Gabi, sper sä fiu puternicã pânã la capãt şi sã nu mã pierd pe drum. Cel puţin asta e ceea ce proiectez eu în viitor. :)
Magda,
sunt foarte sigura ca esti puternica iar daca te incearca vreo slabiciune, suntem aici :)
.-= gabi´s last blog ..Tic-tac de suflet =-.
Inseamnã cã ai fost norocos, Coach. Cred cã singurul om care pe mine m-a iubit necondiţionat a fost bunica mea maternã, care m-a crescut.
In ceea ce mã priveşte pe mine, ca mamã, încerc sã-i transmit copilului meu ceea ce mi-aş fi dorit sã primesc eu, aşa cum spune Jeanina.
Magda,
se poate spune cu certitudine ca Ioan este un om norocos luand in considerare acest aspect. Mai cunosc oameni ca el si sunt absolut minunati sub aspectul intelegerii care o au fata de semeni fiindca proiectiile lor (proiectie din psihologie, ca mecanism de apărare în care cineva atribuie altora propriile gânduri sau emoţii nedorite sau inacceptabile) sunt aproape insesizabile ceea ce il face sa aiba o comunicare spre comuniune foarte buna :)
…
si Magda,
sunt sigura ca ceea ce constientizezi acum despre trecutul personal iti este de mare ajutor in a transmite emotii, invatatura, sentimente catre copilul tau.
Minunat ! :)
Gabi, sper sä fiu puternicã pânã la capãt şi sã nu mã pierd pe drum. Cel puţin asta e ceea ce proiectez eu în viitor. :)
Magda,
sunt foarte sigura ca esti puternica iar daca te incearca vreo slabiciune, suntem aici :)
.-= gabi´s last blog ..Tic-tac de suflet =-.
Am abordat si eu subiectul asta. Vezi parerea mea aici…http://picaturaderoua.wordpress.com/2009/11/04/iubire-neconditionata/
Pupici cu drag
.-= zbordefluture´s last blog ..8 Martie =-.
Vin cu drag.
Pupici si eu :)
.-= gabi´s last blog ..Tic-tac de suflet =-.
Am abordat si eu subiectul asta. Vezi parerea mea aici…http://picaturaderoua.wordpress.com/2009/11/04/iubire-neconditionata/
Pupici cu drag
.-= zbordefluture´s last blog ..8 Martie =-.
Vin cu drag.
Pupici si eu :)
.-= gabi´s last blog ..Tic-tac de suflet =-.
off topic :)
ce culori frumoase azi!
.-= Jeanina´s last undefined ..If you register your site for free at =-.
yes,
beautiful new look :)
.-= gabi´s last blog ..Tic-tac de suflet =-.
off topic :)
ce culori frumoase azi!
.-= Jeanina´s last undefined ..If you register your site for free at =-.
yes,
beautiful new look :)
.-= gabi´s last blog ..Tic-tac de suflet =-.
thanks… sunteti repede pe faza….
thanks… sunteti repede pe faza….
Hei, dar ce “cap” frumos rãsare! :) Foarte inspiratã mişcare, Coach!
Hei, dar ce “cap” frumos rãsare! :) Foarte inspiratã mişcare, Coach!
Cred ca daca am privi lucrurile la modul ca parintii nostrii ne-au dat toata dragostea pe care au putut sa o manifeste la momentul respectiv si cum au stiut-o ei mai bine am incepe sa fim completi cu relatia parinte-copil si nu am incerca sa reparam ceva din relatia pe care am avut-o noi cu ei in relatia cu copii nostri. Eu nu am copii, dar stau si ma intreb cum as face eu, la randul meu cu copilul meu si mi-e clar ca habar nu am. Nu exista un model, nu exista manual de intrebuintare a relatiei parinte-copil si oricat de multe am sti, invata si transmite mai departe, un gest banal facut de noi poate declansa o decizie de viata a copilului pe care o poarta in subconstient multi ani de zile pana cand realizeaza el sigur ca a decis sa se poarte intr-un fel sau altul doar pentru ca la un moment dat a avut loc un “incident” in copilarie.
Intrebari…. Referitor la relatia ta cu altii, cine crezi ca este sursa care experimenteaza senzatia de a fi iubit? In relatie cu altii cine creeaza experienta dragostei? In acest Univers sau oricare parte a Universului cine e sursa iubirii?
Love you all :)
.-= Irina´s last blog ..7 pasi in a recrea o relatie =-.
Irina,
cui adresezi intrebarea ?
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
Măi Irina, eu cred că tu ești sursa iubiri, dacă e să vorbești de tine. Dacă e să vorbim de mine, eu, dacă e de Gabi, ea, dacă e vorba de prietenii ei, Ei.
Și eu vă iubesc!
.-= Coach Ioan´s last blog ..Iubirea necondiţionată =-.
Exact, e atat de simplu :)
.-= irina aiacoboae´s last blog ..7 pasi in a recrea o relatie =-.
Cred ca daca am privi lucrurile la modul ca parintii nostrii ne-au dat toata dragostea pe care au putut sa o manifeste la momentul respectiv si cum au stiut-o ei mai bine am incepe sa fim completi cu relatia parinte-copil si nu am incerca sa reparam ceva din relatia pe care am avut-o noi cu ei in relatia cu copii nostri. Eu nu am copii, dar stau si ma intreb cum as face eu, la randul meu cu copilul meu si mi-e clar ca habar nu am. Nu exista un model, nu exista manual de intrebuintare a relatiei parinte-copil si oricat de multe am sti, invata si transmite mai departe, un gest banal facut de noi poate declansa o decizie de viata a copilului pe care o poarta in subconstient multi ani de zile pana cand realizeaza el sigur ca a decis sa se poarte intr-un fel sau altul doar pentru ca la un moment dat a avut loc un “incident” in copilarie.
Intrebari…. Referitor la relatia ta cu altii, cine crezi ca este sursa care experimenteaza senzatia de a fi iubit? In relatie cu altii cine creeaza experienta dragostei? In acest Univers sau oricare parte a Universului cine e sursa iubirii?
Love you all :)
.-= Irina´s last blog ..7 pasi in a recrea o relatie =-.
Irina,
cui adresezi intrebarea ?
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
Măi Irina, eu cred că tu ești sursa iubiri, dacă e să vorbești de tine. Dacă e să vorbim de mine, eu, dacă e de Gabi, ea, dacă e vorba de prietenii ei, Ei.
Și eu vă iubesc!
.-= Coach Ioan´s last blog ..Iubirea necondiţionată =-.
Exact, e atat de simplu :)
.-= irina aiacoboae´s last blog ..7 pasi in a recrea o relatie =-.
Eterului :) Cui vrea sa raspunda siesi, normal.. sunt intrebari de pus pentru fiecare in parte, noi cu noi. Ca tot ne intrebam ce e iubirea neconditionata, cel putin eu o fac de ceva vreme, nu degeaba suntem in acelasi spatiu :)
.-= Irina´s last blog ..7 pasi in a recrea o relatie =-.
Irina,
eu am scris articolul, Ioan e gazda, de aceea am intrebat de la cine ai fi vrut/asteptat un raspuns :)
Ioan e specialistul in sfaturi.
Asa este, Irina,
nu intamplator gravitam in acelasi spatiu :)
love u too :)
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
mai departe, ref. la commentul tau si care era ideea :
“ca parintii nostrii ne-au dat toata dragostea pe care au putut sa o manifeste la momentul respectiv si cum au stiut-o ei mai bine am incepe sa fim completi cu relatia parinte-copil si nu am incerca sa reparam ceva din relatia pe care am avut-o noi cu ei ”
lucrurile sunt mai mult sau mai putin subiective asa cum le-ai expus iar a cauta o vina in educatia primita nu e tocmai ceea ce mi-am propus. Poate mai degraba a sesiza cum putem adapta vietilor noastre din timpul prezent acceptiunea despre cunoastere cu cauzalitate si efecte :)
Modelul de educatie pe care l-am aplicat eu cu succes este clar axat pe DRAGOSTE si iubire neconditionata :) Eu nu mi-am propus niciodata sa am un copil-model de pus la gazeta ci un copil fericit :)
Acolo unde spui ca exista un moment in viata copilului in care ceva din subconstient declanseaza o anumita hotarare este locul in care te apropii de ideile propuse de mine in postare. Si anume, zona proprie de intelegere a individului care accepta sau respinge anumite injunctii ale mediului in care a crescut.
Cine creeaza sursa si experienta dragostei ? Noi insine ! Dragostea e in noi si nu in ceea ce asteptam de la altii.
Love you, darling :)
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
@Gabi – Nu sunt specialist în sfaturi sau răspunsuri… Sunt specialist să te ajut pe tine să ai răspunsurile tale… autentice…
right :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Eterului :) Cui vrea sa raspunda siesi, normal.. sunt intrebari de pus pentru fiecare in parte, noi cu noi. Ca tot ne intrebam ce e iubirea neconditionata, cel putin eu o fac de ceva vreme, nu degeaba suntem in acelasi spatiu :)
.-= Irina´s last blog ..7 pasi in a recrea o relatie =-.
Irina,
eu am scris articolul, Ioan e gazda, de aceea am intrebat de la cine ai fi vrut/asteptat un raspuns :)
Ioan e specialistul in sfaturi.
Asa este, Irina,
nu intamplator gravitam in acelasi spatiu :)
love u too :)
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
mai departe, ref. la commentul tau si care era ideea :
“ca parintii nostrii ne-au dat toata dragostea pe care au putut sa o manifeste la momentul respectiv si cum au stiut-o ei mai bine am incepe sa fim completi cu relatia parinte-copil si nu am incerca sa reparam ceva din relatia pe care am avut-o noi cu ei ”
lucrurile sunt mai mult sau mai putin subiective asa cum le-ai expus iar a cauta o vina in educatia primita nu e tocmai ceea ce mi-am propus. Poate mai degraba a sesiza cum putem adapta vietilor noastre din timpul prezent acceptiunea despre cunoastere cu cauzalitate si efecte :)
Modelul de educatie pe care l-am aplicat eu cu succes este clar axat pe DRAGOSTE si iubire neconditionata :) Eu nu mi-am propus niciodata sa am un copil-model de pus la gazeta ci un copil fericit :)
Acolo unde spui ca exista un moment in viata copilului in care ceva din subconstient declanseaza o anumita hotarare este locul in care te apropii de ideile propuse de mine in postare. Si anume, zona proprie de intelegere a individului care accepta sau respinge anumite injunctii ale mediului in care a crescut.
Cine creeaza sursa si experienta dragostei ? Noi insine ! Dragostea e in noi si nu in ceea ce asteptam de la altii.
Love you, darling :)
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
@Gabi – Nu sunt specialist în sfaturi sau răspunsuri… Sunt specialist să te ajut pe tine să ai răspunsurile tale… autentice…
right :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Salut Ioan,
In primul rand imi pare bine ca ai abordat subiectul asta.
Vreau sa subliniez ca a existat pe lumea asta un singur Om care a iubit si iubeste absolut :)
Cat despre felul in care pui problema Ioan, exista niste instrumente de care nu pomenesti ca de pilda constiinta. Un copil are caracterul si constiinta in formare. Ce saditi si cultivati culege el pe urma. Pe pamantul necultivat creste intr-adevar de la sine… stiti voi ce.
Permiteti-mi sa pun intrebarea invers :) De cate ori in copilaria voastra parintii au insistat sa faceti un lucru care intial l-ati detestat si pentru care pe moment i-ati acuzat ca nu va iubesc, dar acum il apreciati profund si il respectati? De ce se intampla asta? Pentru ca perceptia copilului nu este una tocmai corecta si completa. Si pentru ca pe masura ce se formeaza constiinta copilul poate privi inapoi si analiza.
La mine in familie problemele de acest gen se discutau. :) Daca ma intrebi pe mine cred ca am avut parte de o dragoste neconditionata din partea parintilor, dar si rationala ;)
O saptamana frumoasa!
Eu sunt de parere ca nu numai copilul ci toti oamenii au caracterul in formare. In ceea ce priveste constiinta mai degraba as spune ca fiecare isi descopera noi valente ale constiintei. E ca si cum ai descoperi ceva ce exista in tine si ii dai valoare pe masura ce descoperi. In ceea ce priveste iubirea neconditionata sunt de acord cu Cristi si anume ca absolutul l-a constituit un Om cu singura adaugire ca era Om deplin si Dumnezeu deplin. Nu mai pomenesc cuvantul jertfa ca sa nu mai irit cititorii care au alergie la cuvantul acesta. In proiectia mea despre lume nu cred ca exista dragoste neconditionata absoluta, desi sunt oameni care se apropie asimptotic de absolut, si sunt de acord cu Irina ca la momentul respectiv parintii ne-au acordat tot ce stiau si puteau ei sa acorde. Eu unul insa nu am reusit sa invat sa iubesc din familie. Nu stiu daca stiu sa iubesc acum cand am la randul meu familia mea. Tot ce va pot spune este ca daca nu ne raportam la absolut putem sa avem senzatia, sa simtim, ca iubim dar de fapt sa nu fie asa.
sunt de acord cu ce spui, Dragos :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
@Cristi Vezi că nu e postul meu… :) Găbițu l-a scris… :) – apropos de întrebarea ta… Evoluția se face în zona de disconfort… din păcate sau din fericire…
.-= Coach Ioan´s last blog ..Iubirea necondiţionată =-.
Merci pt raspuns :) OK, pt Gabitzu atunci :)
Cristi,
dragule,
si in gandire ta vad un amestec de confuzii…
dar noi te iubim asa cum esti si ce-i mai important e faptul ca esti printre noi.
Sa o luam usor :
Constiinta copilului se formeaza cu ajutorul afectiunii, intelegerii, capacitatii de empatie si discernamantul parintilor. Nu uita asta !
pe de alta parte,
pe “rugul” celor care au ars in numele binelui sunt multi oameni absolut nevinovati. Nu am nevoie sa ma sacrifice propriul parinte ca sa invat cat de usoara sau grea este viata atata timp cat chestia asta se poate realiza prin comunicare-comuniune si intelegere.
Copilul este partea “fragila” a familiei si nu tapul ispasitor al unor vini personale sau ancestrale :)
E foarte fain ca la tine in familie problemele se discutau. Cred ca asta e cheia reusitei. Comunicarea in care exista empatie :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Hello :)
Doar am argumentat logic rationamentul meu. Eu cred ca ratiunea si comunicarea inlatura confuzia :) Si cred ca ai inteles la ce ma refeream cand am facut apel la constiinta. Nu la constiinta copilului ci a celui care creste si nu mai e copil, isi poate privi retrospectiv. Sunt de acord cu tine, constiinta se dezvolta la inceput cu ajutorul parintilor.
Tu daca am inteles bine te referi la refulari ale parintilor care se indreapta nejustificat asupra copiilor cand spui de “tapul ispasitor al unor vini personale sau ancestrale”. Sau poate chiar trasaturi din caracterul parintilor care se transmit. Cu totul de acord. Copiii sunt niste fiinte prea fragile ca sa merite asa ceva, chiar cele mai fragile din familie.
Dar copilul este ca bonzai-ul daca nu il tunzi… creste ceva dar e greu de spus cum va arata la maturitate. Ceea ce spun este ca trebuie sa privim cu sinceritate catre noi, sa lasam ipocrizia altora si daca e cazul chiar a sinelui la o parte, sa deosebim situatiile de care ai mentionat tu si la care m-am referit si eu mai sus de situatiile in care copiii incep sa aiba un comportament inadecvat. In asemenea conditii daca arati ca nu iti place comportamentul si (dar atentie fara violenta de orice fel) si ii explici de ce nu iti place si cum ar trebui sa procedeze iar copilul simte pe moment ca esti nemultumit, el poate interpreta ca il iubesti mai putin sau nu il mai iubesti, dar asta este evident fals. E o problema cand parintele e nemultumit in permanenta si nu e in stare sa vada pasii pe care ii face copilul sau. De asta mi se pare important ca cititorul sa distinga intre cele 2 situatii.
In concluzie draga Gabi, am incercat sa delimitez dicursul tau de o situatie in care cu tot respectul eu nu cred ca ramane valabil.
Seara faina,
Cristi
Cristi,
recitesc acum ce-ai comentat initial si cu scuzele de rigoare, dat fiind faptul ca au fost multe comentarii si multe idei diferite, n-am prins cum trebuie mesajul tau.
Revin acum, ca sa nu ramana nimeni cu sentimente neplacute.
E okay ce zici cu constiinta in formare a copilului si tocmai despre asta este vorba, despre atentia care trebuie s-o acorde parintele dezvoltarii armonioase a acestei constiinte. Parintele are la indemana orice scenariu vrea .
Daca esti un pic foarte atent la fraza asta :
“Există din nefericire un tip de educaţie al părinţilor în care a nu oferi copiilor sentimentul puternic de a fi iubiţi şi apreciaţi absolut se transformă în obicei”
o sa constati ca am facut o referire exacta la un gen de educatie :)
Eu am inteles acum ce-ai vrut sa spui. Da, copilul mai face si prostioare iar parintele il mai si cearta…sigur ca da. Il cearta cu iubire si iarta tot cu iubire. Asta e iubirea neconditionata. Sa-l accepti pe celalalt cu greselile si pacatele lui. Nu vorbeam de iubirea absoluta, divina a lui Dumnezeu. Vorbeam de iubirea de oameni si de lipsa de egoism in iubire. Sigur ca ai dreptul sa fii suparat pe cel iubit, dar nu ai dreptul sa fii rau cu el – aici l-am parafrazat pe Maestrul Octavian Paler.
O zi senina.
Sa ne reauzim cu bine :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Salut Ioan,
In primul rand imi pare bine ca ai abordat subiectul asta.
Vreau sa subliniez ca a existat pe lumea asta un singur Om care a iubit si iubeste absolut :)
Cat despre felul in care pui problema Ioan, exista niste instrumente de care nu pomenesti ca de pilda constiinta. Un copil are caracterul si constiinta in formare. Ce saditi si cultivati culege el pe urma. Pe pamantul necultivat creste intr-adevar de la sine… stiti voi ce.
Permiteti-mi sa pun intrebarea invers :) De cate ori in copilaria voastra parintii au insistat sa faceti un lucru care intial l-ati detestat si pentru care pe moment i-ati acuzat ca nu va iubesc, dar acum il apreciati profund si il respectati? De ce se intampla asta? Pentru ca perceptia copilului nu este una tocmai corecta si completa. Si pentru ca pe masura ce se formeaza constiinta copilul poate privi inapoi si analiza.
La mine in familie problemele de acest gen se discutau. :) Daca ma intrebi pe mine cred ca am avut parte de o dragoste neconditionata din partea parintilor, dar si rationala ;)
O saptamana frumoasa!
Eu sunt de parere ca nu numai copilul ci toti oamenii au caracterul in formare. In ceea ce priveste constiinta mai degraba as spune ca fiecare isi descopera noi valente ale constiintei. E ca si cum ai descoperi ceva ce exista in tine si ii dai valoare pe masura ce descoperi. In ceea ce priveste iubirea neconditionata sunt de acord cu Cristi si anume ca absolutul l-a constituit un Om cu singura adaugire ca era Om deplin si Dumnezeu deplin. Nu mai pomenesc cuvantul jertfa ca sa nu mai irit cititorii care au alergie la cuvantul acesta. In proiectia mea despre lume nu cred ca exista dragoste neconditionata absoluta, desi sunt oameni care se apropie asimptotic de absolut, si sunt de acord cu Irina ca la momentul respectiv parintii ne-au acordat tot ce stiau si puteau ei sa acorde. Eu unul insa nu am reusit sa invat sa iubesc din familie. Nu stiu daca stiu sa iubesc acum cand am la randul meu familia mea. Tot ce va pot spune este ca daca nu ne raportam la absolut putem sa avem senzatia, sa simtim, ca iubim dar de fapt sa nu fie asa.
sunt de acord cu ce spui, Dragos :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
@Cristi Vezi că nu e postul meu… :) Găbițu l-a scris… :) – apropos de întrebarea ta… Evoluția se face în zona de disconfort… din păcate sau din fericire…
.-= Coach Ioan´s last blog ..Iubirea necondiţionată =-.
Merci pt raspuns :) OK, pt Gabitzu atunci :)
Cristi,
dragule,
si in gandire ta vad un amestec de confuzii…
dar noi te iubim asa cum esti si ce-i mai important e faptul ca esti printre noi.
Sa o luam usor :
Constiinta copilului se formeaza cu ajutorul afectiunii, intelegerii, capacitatii de empatie si discernamantul parintilor. Nu uita asta !
pe de alta parte,
pe “rugul” celor care au ars in numele binelui sunt multi oameni absolut nevinovati. Nu am nevoie sa ma sacrifice propriul parinte ca sa invat cat de usoara sau grea este viata atata timp cat chestia asta se poate realiza prin comunicare-comuniune si intelegere.
Copilul este partea “fragila” a familiei si nu tapul ispasitor al unor vini personale sau ancestrale :)
E foarte fain ca la tine in familie problemele se discutau. Cred ca asta e cheia reusitei. Comunicarea in care exista empatie :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Hello :)
Doar am argumentat logic rationamentul meu. Eu cred ca ratiunea si comunicarea inlatura confuzia :) Si cred ca ai inteles la ce ma refeream cand am facut apel la constiinta. Nu la constiinta copilului ci a celui care creste si nu mai e copil, isi poate privi retrospectiv. Sunt de acord cu tine, constiinta se dezvolta la inceput cu ajutorul parintilor.
Tu daca am inteles bine te referi la refulari ale parintilor care se indreapta nejustificat asupra copiilor cand spui de “tapul ispasitor al unor vini personale sau ancestrale”. Sau poate chiar trasaturi din caracterul parintilor care se transmit. Cu totul de acord. Copiii sunt niste fiinte prea fragile ca sa merite asa ceva, chiar cele mai fragile din familie.
Dar copilul este ca bonzai-ul daca nu il tunzi… creste ceva dar e greu de spus cum va arata la maturitate. Ceea ce spun este ca trebuie sa privim cu sinceritate catre noi, sa lasam ipocrizia altora si daca e cazul chiar a sinelui la o parte, sa deosebim situatiile de care ai mentionat tu si la care m-am referit si eu mai sus de situatiile in care copiii incep sa aiba un comportament inadecvat. In asemenea conditii daca arati ca nu iti place comportamentul si (dar atentie fara violenta de orice fel) si ii explici de ce nu iti place si cum ar trebui sa procedeze iar copilul simte pe moment ca esti nemultumit, el poate interpreta ca il iubesti mai putin sau nu il mai iubesti, dar asta este evident fals. E o problema cand parintele e nemultumit in permanenta si nu e in stare sa vada pasii pe care ii face copilul sau. De asta mi se pare important ca cititorul sa distinga intre cele 2 situatii.
In concluzie draga Gabi, am incercat sa delimitez dicursul tau de o situatie in care cu tot respectul eu nu cred ca ramane valabil.
Seara faina,
Cristi
Cristi,
recitesc acum ce-ai comentat initial si cu scuzele de rigoare, dat fiind faptul ca au fost multe comentarii si multe idei diferite, n-am prins cum trebuie mesajul tau.
Revin acum, ca sa nu ramana nimeni cu sentimente neplacute.
E okay ce zici cu constiinta in formare a copilului si tocmai despre asta este vorba, despre atentia care trebuie s-o acorde parintele dezvoltarii armonioase a acestei constiinte. Parintele are la indemana orice scenariu vrea .
Daca esti un pic foarte atent la fraza asta :
“Există din nefericire un tip de educaţie al părinţilor în care a nu oferi copiilor sentimentul puternic de a fi iubiţi şi apreciaţi absolut se transformă în obicei”
o sa constati ca am facut o referire exacta la un gen de educatie :)
Eu am inteles acum ce-ai vrut sa spui. Da, copilul mai face si prostioare iar parintele il mai si cearta…sigur ca da. Il cearta cu iubire si iarta tot cu iubire. Asta e iubirea neconditionata. Sa-l accepti pe celalalt cu greselile si pacatele lui. Nu vorbeam de iubirea absoluta, divina a lui Dumnezeu. Vorbeam de iubirea de oameni si de lipsa de egoism in iubire. Sigur ca ai dreptul sa fii suparat pe cel iubit, dar nu ai dreptul sa fii rau cu el – aici l-am parafrazat pe Maestrul Octavian Paler.
O zi senina.
Sa ne reauzim cu bine :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Neaţa tuturor!
Aveţi dreptate cu toţii vizavi de subiectul ãsta. Fiecare aţi lansat frânturi de adevãr. Dupã pãrerea mea e un perpetuum mobile care poate deveni în mod real funcţional dacã fiecare din noi, pãrinţi şi copii, înţelegem cum sã lucrãm la asta.
In ceea ce-l priveşte pe Iisus, el este modelul pe care ar trebui sa-l urmãm dincolo de întrebãri de genul celor din Da Vinci’s Code. Eu am descoperit cã ceea ce cred despre El e dincolo de toate astea. Important e cã ne aratã modul de “restaurare” al omului. Poate cã ar trebui sã încercãm sã înţelegem corect ce-a vrut sã spunã prin “Eu sunt Calea, Adevãrul şi Viaţa.”
Ştiu cã am deviat de la subiect, dar am vrut sã punctez şi eu pe subiectul ãsta. Scuze, Coach! :)
Magda, true :)
Iisus e calea dar mai ales exemplul sacrificiului sau intru adevar.
Nu putem adapta chestia asta in viata de azi dar putem invata si asimila despre compasiune si iubirea neconditionata :)
pup faptura ta :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
As vrea sa-mi fie un pic mai clar ceea ce vreti sa spuneti prin “nu putem adapta chestia asta la viata de azi” pentru ca nu inteleg la ce “chestie” va referiti.
Dragos,
sacrificiul suprem al lui Iisus intru adevar este unic. M-am exprimat gresit aseara. Putem adapta dar nu suntem in stare sa ne sacrificam viata pentru binele colectiv. Asta era ideea mea…
:)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Neaţa tuturor!
Aveţi dreptate cu toţii vizavi de subiectul ãsta. Fiecare aţi lansat frânturi de adevãr. Dupã pãrerea mea e un perpetuum mobile care poate deveni în mod real funcţional dacã fiecare din noi, pãrinţi şi copii, înţelegem cum sã lucrãm la asta.
In ceea ce-l priveşte pe Iisus, el este modelul pe care ar trebui sa-l urmãm dincolo de întrebãri de genul celor din Da Vinci’s Code. Eu am descoperit cã ceea ce cred despre El e dincolo de toate astea. Important e cã ne aratã modul de “restaurare” al omului. Poate cã ar trebui sã încercãm sã înţelegem corect ce-a vrut sã spunã prin “Eu sunt Calea, Adevãrul şi Viaţa.”
Ştiu cã am deviat de la subiect, dar am vrut sã punctez şi eu pe subiectul ãsta. Scuze, Coach! :)
Magda, true :)
Iisus e calea dar mai ales exemplul sacrificiului sau intru adevar.
Nu putem adapta chestia asta in viata de azi dar putem invata si asimila despre compasiune si iubirea neconditionata :)
pup faptura ta :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
As vrea sa-mi fie un pic mai clar ceea ce vreti sa spuneti prin “nu putem adapta chestia asta la viata de azi” pentru ca nu inteleg la ce “chestie” va referiti.
Dragos,
sacrificiul suprem al lui Iisus intru adevar este unic. M-am exprimat gresit aseara. Putem adapta dar nu suntem in stare sa ne sacrificam viata pentru binele colectiv. Asta era ideea mea…
:)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Off topic: Nu pot sa nu remarc si eu, mai tarziu e drept, ca site-ul arata diferit. Eu am ales sa cred ca arata mai bine asa. In plus pot spune ca Ioan face tot posibilul sa raspunda pozitiv la sugestia biblica: “doctore vindeca-te pe tine insuti!”. N-am putut sa nu remarc faptul ca a intensificat activitatea in mediul virtual, a adus invitati, a raspuns la invitatii si a scris pe alte bloguri ba chiar a pus la dispozitia celor interesati de rezultate un ghid . Cred ca este momentul sa ma las de urmarit planul lui Ioan si sa incep sa-l fac si eu pe al meu. Felicitari Ioan!
Dragos,
“cresti” vazand cu ochiul liber, dragule :)
congrat !
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
Off topic: Nu pot sa nu remarc si eu, mai tarziu e drept, ca site-ul arata diferit. Eu am ales sa cred ca arata mai bine asa. In plus pot spune ca Ioan face tot posibilul sa raspunda pozitiv la sugestia biblica: “doctore vindeca-te pe tine insuti!”. N-am putut sa nu remarc faptul ca a intensificat activitatea in mediul virtual, a adus invitati, a raspuns la invitatii si a scris pe alte bloguri ba chiar a pus la dispozitia celor interesati de rezultate un ghid . Cred ca este momentul sa ma las de urmarit planul lui Ioan si sa incep sa-l fac si eu pe al meu. Felicitari Ioan!
Dragos,
“cresti” vazand cu ochiul liber, dragule :)
congrat !
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
Eu am fost iubit în copilărie. Nu știu cât de tare sau moale. Cu toate astea și astăzi mă disperă repunerea pe tapet cu obstinație a „jertfei” părinților mei pentru noi (eu și frate-miu).
„Câte am făcut noi pentru voi”.
Cred că la fel cât au făcut și părinții lor pentru ei… și cât vom face și noi pentru copiii noștri.
.-= miRcea´s last blog ..Frână „ecologică” =-.
Mircea,
aaaa…
vezi ?
acolo bate Gabi apa-n piua, fiindca stie ea ce stie ;)
Ce sa zic ?
sa accepti ceea ce expun parintii tai grosso modo dar sa asimilezi ca fiind neobstinant pt.confortul tau. Dupa care sa vezi clar ca acolo nu e “neconditionat” din pacate. Insa tu poti face diferenta cu copilul tau…
E mare, mare infaptuire.
hai ca revin daca e cazul sa mai despicam niste fire de “urzeala”
numai bine ;)
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
A fost și încă mai este enervantă povestea cu ai mei.
Dar sunt ai mei! Îi iubesc și mă iubesc… dar nu cred că „necondiționat”! Atâta timp cât vorbim de iubire vorbim de minim doi. Adică de o relație: adică acțiune și reațiune! Deci ai grijă cum faci să nu primești ceva nasol înapoi!
Până și Iisus și-a dat obștescul sfârșit cum și l-a dat căci avea de înfăptuit o treabă ce a adunat 1/3 din suflarea pământului!
.-= miRcea´s last blog ..Am ratat o „gaură de vierme” =-.
Mircea,
acel ceva “enervant” nu te ajuta in niciun fel de viitor. Poate parea minor, insa nu este…
Rezolva !
eu stiu calea ;)
.-= gabi´s last blog ..Despre putere =-.
Eu am fost iubit în copilărie. Nu știu cât de tare sau moale. Cu toate astea și astăzi mă disperă repunerea pe tapet cu obstinație a „jertfei” părinților mei pentru noi (eu și frate-miu).
„Câte am făcut noi pentru voi”.
Cred că la fel cât au făcut și părinții lor pentru ei… și cât vom face și noi pentru copiii noștri.
.-= miRcea´s last blog ..Frână „ecologică” =-.
Mircea,
aaaa…
vezi ?
acolo bate Gabi apa-n piua, fiindca stie ea ce stie ;)
Ce sa zic ?
sa accepti ceea ce expun parintii tai grosso modo dar sa asimilezi ca fiind neobstinant pt.confortul tau. Dupa care sa vezi clar ca acolo nu e “neconditionat” din pacate. Insa tu poti face diferenta cu copilul tau…
E mare, mare infaptuire.
hai ca revin daca e cazul sa mai despicam niste fire de “urzeala”
numai bine ;)
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
A fost și încă mai este enervantă povestea cu ai mei.
Dar sunt ai mei! Îi iubesc și mă iubesc… dar nu cred că „necondiționat”! Atâta timp cât vorbim de iubire vorbim de minim doi. Adică de o relație: adică acțiune și reațiune! Deci ai grijă cum faci să nu primești ceva nasol înapoi!
Până și Iisus și-a dat obștescul sfârșit cum și l-a dat căci avea de înfăptuit o treabă ce a adunat 1/3 din suflarea pământului!
.-= miRcea´s last blog ..Am ratat o „gaură de vierme” =-.
Mircea,
acel ceva “enervant” nu te ajuta in niciun fel de viitor. Poate parea minor, insa nu este…
Rezolva !
eu stiu calea ;)
.-= gabi´s last blog ..Despre putere =-.
Vãz cã vã “bãteţi” în blog-uri. Ia, cã intru şi eu în lupta asta dreaptã. Chiar ţine din zori şi pânã-n searã? :))
http://www.magdone.wordpress.com
Magda,
nu ne batem, ci ne infaptuim scriind. Hai cu noi ca unde-s multi puterea creste :))
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
Gabi,
îţi mulţumesc pt. cãldurã.
God bless you, all! :)
Magda,
caldura este la greu. Nu-mi multumi atata timp cat faci parte din EA ! :)
sau multumeste ca-mi place dar vezi bine ca e un aluat cald la care am framantat si tu si eu si el si ea :))
si e tare mandru acest rezultat.
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Imi place blogul tau, Magda :)
.-= irina ´s last blog ..Dragoste si Afinitate in Comunicare. Ceva diferit. =-.
Irina, multumesc.
Numai ca sunt pionier in ale blogaritului si o sa-mi ia ceva timp, probabil, sa-mi intru in mana.
Oricum, feel free to comment. :)
Magda, am intrat o fuga si eu. Felicitari ! O sa revin si cu comentarii, te astept si eu pe tine ;)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Gabi, mulţumesc pt. aprecieri şi pt. invitaţie. Voi poposi negreşit şi la tine. :)
:)
cu drag si caldura din aceea pe care ai sesizat-o mai sus :)
si eu multumesc !
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Vãz cã vã “bãteţi” în blog-uri. Ia, cã intru şi eu în lupta asta dreaptã. Chiar ţine din zori şi pânã-n searã? :))
http://www.magdone.wordpress.com
Magda,
nu ne batem, ci ne infaptuim scriind. Hai cu noi ca unde-s multi puterea creste :))
.-= gabi´s last blog ..De bun simţ =-.
Gabi,
îţi mulţumesc pt. cãldurã.
God bless you, all! :)
Magda,
caldura este la greu. Nu-mi multumi atata timp cat faci parte din EA ! :)
sau multumeste ca-mi place dar vezi bine ca e un aluat cald la care am framantat si tu si eu si el si ea :))
si e tare mandru acest rezultat.
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Imi place blogul tau, Magda :)
.-= irina ´s last blog ..Dragoste si Afinitate in Comunicare. Ceva diferit. =-.
Irina, multumesc.
Numai ca sunt pionier in ale blogaritului si o sa-mi ia ceva timp, probabil, sa-mi intru in mana.
Oricum, feel free to comment. :)
Magda, am intrat o fuga si eu. Felicitari ! O sa revin si cu comentarii, te astept si eu pe tine ;)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Gabi, mulţumesc pt. aprecieri şi pt. invitaţie. Voi poposi negreşit şi la tine. :)
:)
cu drag si caldura din aceea pe care ai sesizat-o mai sus :)
si eu multumesc !
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
M-ati “contaminat” cu schimbarile de “fata” la blog.. acum stau sa tot aleg.. alt chip de primavara :))
.-= irina aiacoboae´s last blog ..Dragoste si Afinitate in Comunicare. Ceva diferit. =-.
Irina,
si la tine e foarte frumos. Imi place mult :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
M-ati “contaminat” cu schimbarile de “fata” la blog.. acum stau sa tot aleg.. alt chip de primavara :))
.-= irina aiacoboae´s last blog ..Dragoste si Afinitate in Comunicare. Ceva diferit. =-.
Irina,
si la tine e foarte frumos. Imi place mult :)
.-= gabi´s last blog ..Păstrează-ţi sufletul viu =-.
Gabi,
felicitari pentru tema propusa de tine: Iubirea neconditionata.
As vrea sa cred ca fiecare dintre noi, in viata, am fost beneficiarii acestui sentiment, care asa cum spune Coach Ioan, este un stalp de sprijin, sau cum spui tu, ne redă libertatea de exprimare a capacităţilor şi talentelor. Probabil ca si datorita ei, a iubirii neconditionate, suntem ceea ce suntem. Mai greu este cand pierdem o astfel de sursa, ce ne oferea iubirea neconditionata;ne piedem echilibrul, orientarea, iar golul creat in sinele nostru este mare si nu prea mai poate fi umplut decat, eventual, de aparitia unei alte surse de iubire neconditionata.
O zi minunata tuturor!
Gabi,
felicitari pentru tema propusa de tine: Iubirea neconditionata.
As vrea sa cred ca fiecare dintre noi, in viata, am fost beneficiarii acestui sentiment, care asa cum spune Coach Ioan, este un stalp de sprijin, sau cum spui tu, ne redă libertatea de exprimare a capacităţilor şi talentelor. Probabil ca si datorita ei, a iubirii neconditionate, suntem ceea ce suntem. Mai greu este cand pierdem o astfel de sursa, ce ne oferea iubirea neconditionata;ne piedem echilibrul, orientarea, iar golul creat in sinele nostru este mare si nu prea mai poate fi umplut decat, eventual, de aparitia unei alte surse de iubire neconditionata.
O zi minunata tuturor!
mi se pare extrem de interesant acest site..
Ne mai vedem aici…
:)
Ioan Nicut
Comments on this entry are closed.
{ 1 trackback }