Tu ce raspunsuri cauti?

by Coach Ioan on 28 January, 2010

Acest fragment poate fi citit de sine stătător chiar dacă e continuarea poveștii de-aici.

Sunt sătulă te tipul ăsta de zicală nefirească… auzi texte, dacă vrei poți… text de înțelept. Sună ca la grajd… sunt disperată oricum și nu mai am nimic de pierdut. Vreau să mă duc să găsesc răspunsul la toate căutările mele. Vreau să-mi recâștig omul, vreau să să-mi dau copilul la școală să-i adăp nevoia de a învăța…

Tu ce răspunsuri cauți? Pe cine sau ce vrei să (re)câștigi?

Sunt oropsită, n-am ce-mi trebuie, n-am decât hainele de pe mine, n-am merinde, nu știu să mă cațăr, nu știu să mă apăr de animalele pădurii, n-am hartă… Sunt atâtea lucruri care-mi lipsesc. Nici nu mai știu de unde să încep.

Unde în viața ta, ai nevoie de circumstanțele perfecte ca să pornești la drum?

Dar oare ce e important pentru mine. Important e că îi iubesc pe copilul meu, pe omul meu, pe oamenii ăștia. Important e că îmi place să descopăr. Important e că m-am săturat de durere și poate pentru prima oară în viață știu ce vreau, știu că vreau să ajung la înțelept la coliba lui din valea de peste muntele înalt.

Înainte de a porni la orice drum, ce e important pentru tine? Care sunt valorile tale care îți ghidează viața, pe orice drum o apuci? Care este singurul lucru care te pune în mișcare?

După ce-și luă rămas bun de la copil mângâindu-l și lăsându-l pe mâinile unui bătrân care iubise copilul din ea și o crescuse toată viața s-a dus acasă și-a luat o pâine mare, neagră din cele ce se coc în vatră și haina ei cea groasă, roasă de vreme dar curată. Le făcu ghem pe toate, le puse în băț. Nu se uită în urmă, nici o secundă. Avea să lase acolo tot trecutul ei plin de amărăciune. A ales să trăiască în prezent și porni la drum, pas cu pas.

Ce vrei să lași în trecut ca să trăiești prezentul și să poți privi cu încredere în viitor?

Mergând așa, pas cu pas deja se simțea mai bine. Pentru prima dată în viață, credea în sfârșit că poate să facă ceva pentru ea, pentru că merită, pentru că poate să-și ofere dragoste ei. Își simțea inima caldă și o căldură în jurul ei. Simțea cum respiră ușor, cum circulă seva vieții în ea privii către munte și-i spuse în gând înțeleptului. Înțeleptule, în sfârșit mă simt liberă, e cerul senin și calea e curată. După aia se uită în cer și-i mulțumi Lui Dumnezeu.

Ție ce-ți aduce libertate?

Libertate, o aude pe femeie,  lupul codrului Ia să vedem cât ești de liberă… zise lupul și se duse să-i țină calea. Femeia îl văzu și se încordă brusc. Aoleu, ce mă fac? Ce mă fac, strigă către înțelept… Nu-l auzi pe înțelept, se auzi pe sine, cea înțeleaptă, cea liberă, cea iubitoare, cea care s-a descoperit, cea care este și va fi. Între timp lupul zbârlit la ea, cu ochii fioroși i-a luat fusta în colți uitându-se turbat în ochii femeii. Ia să vedem ce ai acolo zise lupul în limba lui. Înțeleapta, liberă și iubitoare din femeie i-a spus femeii, lasă-te în voia primejdiei, iubește lupul, iubește fiara, mergi către frică, explorează-o. Se lăsă moale, nu se mai încorda. Nici lupul nu mai trăgea de fustă. Șuvoiul de dragoste și curiozitate pe care l-a simțit la femeie, l-a mânat să-i lingă genunchiul și să se lipească de ea. De bucuria descoperirii l-a luat pe lup în brațe și-a înțeles că poate oricând să-și vadă frica sau orice sentiment neplăcut. Simpla trăire a sentimentului respectiv și a emoțiilor le lasă în urmă, le fac să treacă.

Ce faci când ai sentimente negative? Cum faci să treacă, să dispară? Dispar pentru totdeauna?

Lupule, lupule zise femeia, tu știi pe unde trebuie s-o iau ca să ajung la coliba înțeleptului? Lupul se uită în ochii ei fix și cald și-i spuse în limba lui. Eu n-am nevoia asta femeie… Femeia se uită în ochii lui limpezi și-i trecu prin minte… Bă lupule ție ți-e foame… Ce faci femeie îi rânji lupul, ai apucat să fii atentă și la altceva decât ce ai tu nevoie? Ai apucat să te uiți și altundeva decât în tine? și dădu din coadă…. și zici că dai ceva, dă-mi orice că nu mai pot, m-apuc să mănânc pietre. Femeia și-a scos bocceaua și a rupt un codru gros de pâine pe care l-a-mpărțit cu lupul.

Atunci a știut că pentru a trăi cu folos împreună cu ceilalți oameni alege să fie atentă la nevoile lor.

Ce faci ca să fii în conexiune cu oamenii? Care sunt nevoile celuilalt la care răspunzi tu? Când hrănești nevoia altuia, ce nevoie a ta e hrănită?

Comentezi? Ești în locul cel mai bun! Bagă aici, acum! Și dă și la Prieteni! Ai mai jos toate jucăriile. :)
  • email
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Twitter

{ 16 comments… read them below or add one }

1 Magda 28 January, 2010 at 15:44

Daca tot suntem la povesti, iti amintesti povestea Micii Sirene?

Răspunde

2 Coach Ioan 28 January, 2010 at 22:38

Salut Magda… Nu mi-aduc aminte…

Răspunde

3 gabi 28 January, 2010 at 17:36

Minunata continuare :)

Răspunde

4 Coach Ioan 28 January, 2010 at 22:39

Sărutmâna. :) Ce e minunat pentru tine Gabi? Ce-ți place? :) Sunt curios…

Răspunde

5 Jeanina 28 January, 2010 at 23:11

il iubesc pe lupul ala… visat dupa model de caine :)

Răspunde

6 Povești de Coaching cu Coach Ioan 31 January, 2010 at 9:53

Frică visată după model de câine… :)

Răspunde

7 gabi 29 January, 2010 at 9:54

E Minunat, de la Minune. E minunat faptul ca femeii îi iese, că se descurcă, adaptează şi continuă drumul :)

Răspunde

8 mRcea 29 January, 2010 at 14:33

Oameni buni, oi fi eu prost dar mie nu-mi spune nimic!
Sorry… oricum eu nu prea “halesc” stilul asta de alegorie /povata neoprotestanta: “Hai sa vedem ce invatam azi de la nenea lupu’?”

Si oricum e carnivor (ev. carnasier) deci cu painea nu prea merge!

Răspunde

9 Povești de Coaching cu Coach Ioan 29 January, 2010 at 14:56

Apropos de lup care mănâncă pâine… Cât de foame îți este? Ce faci când îți e foarte, foarte foame?

Răspunde

10 miRcea 30 January, 2010 at 7:50

Pai caut de mancare! Dar nu negociez cu femeia, dac-am prins-o… o halesc. Ghinionul ei. Nu cumva asa a lasat Dumneazeu lucrurile pe pamant? Nu cumva asa-i sistemul ecologic gandit si echilibrat?
Beleaua-i atunci cand ii este foame ursului sau leului, ca te haleste el pe tine… asta daca nu esti destul de destoinic sa-i lasi starvul femeii si s-o iei la sanatoasa!

Răspunde

11 Povești de Coaching cu Coach Ioan 31 January, 2010 at 9:55

Și când găsești o pradă mai greu accesibilă pe care nu ești sigur că poți s-o înghiți, ce faci?

Răspunde

12 mRcea 1 February, 2010 at 10:09

Imi adun haita si-o devoram…
Dar e mai cu probleme… ai dreptate!

Răspunde

13 gabi 30 January, 2010 at 18:23

Lupul e doar un simbol. Simbolul fricii. Daca stii cum sa te imprietenesti cu frica ta poti merge mai departe.

Răspunde

14 Coach Ioan 31 January, 2010 at 9:58

@Gabi apropos de simbolul fricii… ;-)

Răspunde

15 gabi 31 January, 2010 at 19:46

Ioan, apropos, da…
???
:)

Răspunde

16 miRcea 30 January, 2010 at 20:53

Poate ca-s capos… cam sunt, e drept. Dar Ioan m-a intrebat daca as fi lupul flamand… viata si istoria o demonstreaza ca omul devine canibal in momete extreme… erau si unii pe la Discovery de-au cazut prin Anzi :( vai steaua lor.
Si drept urmare cand esti lovit in baza piramidei nevoilor uiti de finetzurile superioare. Devii animal… asta e natura umana.
Si daca Dumnezeu gasea o lege mai buna nu o lasa pe cea a junglei. Este singura valabila… si ecologica!

Răspunde

Leave a Comment

Previous post:

Next post: