Pentru Vietuitoarele Padurii… peste care vine iarna…
Iti scriu sa te intreb cum ar fi sa ai atata incredere in tine, sa gasesti atatea resurse, oricat de multe, astfel incat sa nu mai simti nici un pic de frica… Cum adica frica? Frica de a fi singur. Singur si abandonat, si nemangaiat. Mai esti aici? Cum ar fi sa ai curaj sa mai citesti in continuare. Cum ar fi sa ai curaj, sa te opresti doar atunci cand ceilalti iti spun explicit sa te opresti? Cum ar fi sa ai curajul sa continui sa cercetezi care sunt motivele reale pentru care celalalt iti spune sa te opresti?
Iti scriu din nevoia de a fi onest cu mine. Stiu, tu te-astepti sa scriu despre si pentru tine.
Uite cum functioneaza. Sunt onest cu mine, sunt onest cu tine. Poti oricand sa iti asumi responsabilitatea pentru capatul tau de relatie, pentru cum interpretezi ce ajunge de la mine la capatul tau si daca nu-ti place, sa alegi sa schimbi ceva. Eu sunt responsabil de capatul meu de relatie si tu de capatul tau. Eu am nevoi, tu ai nevoi. Atata timp cat ni le putem hrani reciproc, relatia noastra poate sa functioneze. Asta am invatat de la Jaques Salome.
Sunt in business-ul asta de coaching pentru ca sunt salvator. La inceput Identific o victima sau o posibila victima si dau buzna sa o salvez. Ea nu vrea sa fie salvata. Daca incerc s-o salvez nu fac decat sa intretin un joc, pe care-l intretinem cel mai des inconstient.
Am inceput sa ies din cercul asta si sa ma salvez doar pe mine. Victima e capabila sa se salveze singura. Asa isi va asuma responsabilitatea pentru cine este si ce face.
Tu ce esti? Victima, salvator sau Ce?
Indiferent ce esti ai putere si resurse sa te sustii singur. Ai curajul sa alegi acum. Acum, nici o secunda mai tarziu.
Alege.
Cat despre mine. Am ales sa ii ajut doar pe cei care cer ajutorul, care vor sa se schimbe. Am ales sa ii confrunt cu ceea ce vor, cu ceea ce viseaza.
Tu?
Coach Ioan
PS. Astazi nu-ti mai vand Coaching, nu-ti vand nimic… Astazi fiecare alege ce are nevoie…
{ 62 comments }
Next Comments →
:-)
:-)
E trist cand vezi oameni care au nevoie de ajutor dar refuza acea mana intinsa, salvatoare. De ce refuza oare? Nu stiu daca voi reusi sa patrund in profunzime ideea asta, acum… dar incerc cate ceva, de dragul acestor adevarate si frumoase cuvinte spuse de tine, aici:
- Refuza oare acesti oameni ajutorul de teama ca, parasind rolul de victima, vor fi nevoiti sa faca mai mult, sa lupte, sa se zbata, sa razbata? A indrazni nu este intotdeauna usor si stim ca victima nu indrazneste prea mult.
- E posibil sa refuze ajutorul doar pentru ca nu sunt pregatiti inca sa iasa din zona lor de confort; s-au obisnuit asa, cu vesnicele rutine, care le sunt familiare si cu care se simt in siguranta
- Nu constientizeaza ca au probleme sau, ca sa fiu in acord cu postarea ta, Ioan, nu constientizeaza ca sunt victime si ca aceasta postura nu le aduce nici un beneficiu: “Ceva nu merge, e ceva care ma nemultumeste! Ei, dar pana la urma, am job, masina, casa, copii, nevasta… deci sunt bine” sau “Ma cert mereu cu nevasta…am probleme cu seful care este un xxx… as vrea sa slabesc dar nu pot… colegul meu imi creeaza tot felul de probleme” etc. Totusi, ce am putea face in loc sa ne lamentam? Victimizarea nu ne rezolva problemele. Ele vor persista. Stiu si eu, daca ne plangem ca nu avem bani, poate ne imprumuta prietenul. Dar cu slabitul e mai greu. Oricate aparate care “muncesc” singure pentru a ne sculpta corpul ar exista, pana cand nu vom lua noi insine masuri, noi, nu altcineva, problema cu greutatea va persista.
Totul sta in noi. Este important sa scoatem la suprafata resursele care dorm inauntru, sa le folosim, sa ne bucuram de efectele lor.
- Poate le este teama sa recunoasca fata de alti oameni ca au probleme/ca sunt victime…pentru a nu se face de ras
etc. etc. etc.
Sunt o multime de “motive”, care ne pot tine pe loc, care ne blocheaza, care ne pun tot felul de bariere si ne limiteaza accesul la posibilitatile care ne stau la dispozitie.
Ma opresc aici. Poate am mai deviat de la subiect. Imi face placere sa-ti citesc postarile. Ah… am uitat sa spun ce era mai important…aleg sa fiu salvator. Am fost la un moment dat victima … apoi am devenit propriul meu salvator iar acum a venit momentul sa-i salvez pe altii.
E trist cand vezi oameni care au nevoie de ajutor dar refuza acea mana intinsa, salvatoare. De ce refuza oare? Nu stiu daca voi reusi sa patrund in profunzime ideea asta, acum… dar incerc cate ceva, de dragul acestor adevarate si frumoase cuvinte spuse de tine, aici:
- Refuza oare acesti oameni ajutorul de teama ca, parasind rolul de victima, vor fi nevoiti sa faca mai mult, sa lupte, sa se zbata, sa razbata? A indrazni nu este intotdeauna usor si stim ca victima nu indrazneste prea mult.
- E posibil sa refuze ajutorul doar pentru ca nu sunt pregatiti inca sa iasa din zona lor de confort; s-au obisnuit asa, cu vesnicele rutine, care le sunt familiare si cu care se simt in siguranta
- Nu constientizeaza ca au probleme sau, ca sa fiu in acord cu postarea ta, Ioan, nu constientizeaza ca sunt victime si ca aceasta postura nu le aduce nici un beneficiu: “Ceva nu merge, e ceva care ma nemultumeste! Ei, dar pana la urma, am job, masina, casa, copii, nevasta… deci sunt bine” sau “Ma cert mereu cu nevasta…am probleme cu seful care este un xxx… as vrea sa slabesc dar nu pot… colegul meu imi creeaza tot felul de probleme” etc. Totusi, ce am putea face in loc sa ne lamentam? Victimizarea nu ne rezolva problemele. Ele vor persista. Stiu si eu, daca ne plangem ca nu avem bani, poate ne imprumuta prietenul. Dar cu slabitul e mai greu. Oricate aparate care “muncesc” singure pentru a ne sculpta corpul ar exista, pana cand nu vom lua noi insine masuri, noi, nu altcineva, problema cu greutatea va persista.
Totul sta in noi. Este important sa scoatem la suprafata resursele care dorm inauntru, sa le folosim, sa ne bucuram de efectele lor.
- Poate le este teama sa recunoasca fata de alti oameni ca au probleme/ca sunt victime…pentru a nu se face de ras
etc. etc. etc.
Sunt o multime de “motive”, care ne pot tine pe loc, care ne blocheaza, care ne pun tot felul de bariere si ne limiteaza accesul la posibilitatile care ne stau la dispozitie.
Ma opresc aici. Poate am mai deviat de la subiect. Imi face placere sa-ti citesc postarile. Ah… am uitat sa spun ce era mai important…aleg sa fiu salvator. Am fost la un moment dat victima … apoi am devenit propriul meu salvator iar acum a venit momentul sa-i salvez pe altii.
@raluteo despre ce :)?
@Cristina Multumesc mult pentru Povestea ta. Cealalta poveste, e scrisa cu intentia sa le lasam pe victime sa-si aibe singure de grija, tocmai pentru ca pot, si pentru ca a incerca sa salvezi pe cineva care nu vrea asta, ne transforma in victime. ;-)
@raluteo despre ce :)?
@Cristina Multumesc mult pentru Povestea ta. Cealalta poveste, e scrisa cu intentia sa le lasam pe victime sa-si aibe singure de grija, tocmai pentru ca pot, si pentru ca a incerca sa salvezi pe cineva care nu vrea asta, ne transforma in victime. ;-)
merita trecut prin toate colturile triunghiului… in mod constient…
oricum, cand te prinzi unde esti, mare distractie…
primul impuls e sa fugi intr-unul din celelalte colturi…
apoi, daca nu ti-ai consumat energia in actiuni specifice rolului, poti sa il transcenzi si sa ajungi in centrul triunghiului… unde te vezi singur si iti dai seama ca gata cu jocul asta…
uneori e nevoie de energie din afara, din lumea tridimensionala, sa plutesti deasupra, alaturi de cei care au renuntat la joc si au ales joaca :)
merita trecut prin toate colturile triunghiului… in mod constient…
oricum, cand te prinzi unde esti, mare distractie…
primul impuls e sa fugi intr-unul din celelalte colturi…
apoi, daca nu ti-ai consumat energia in actiuni specifice rolului, poti sa il transcenzi si sa ajungi in centrul triunghiului… unde te vezi singur si iti dai seama ca gata cu jocul asta…
uneori e nevoie de energie din afara, din lumea tridimensionala, sa plutesti deasupra, alaturi de cei care au renuntat la joc si au ales joaca :)
Asa este. Nu m-am gandit la asta (“a incerca sa salvezi pe cineva care nu vrea asta, ne transforma in victime”).
Asa este. Nu m-am gandit la asta (“a incerca sa salvezi pe cineva care nu vrea asta, ne transforma in victime”).
si daca insistam in incercarile noastre, cat de persecutori putem sa fim… :)
si daca insistam in incercarile noastre, cat de persecutori putem sa fim… :)
As putea asocia vietuitoarea “Ce” cu “mersul pe burta” ?
Orice nevoie ai tu Irina. ;-)
As putea asocia vietuitoarea “Ce” cu “mersul pe burta” ?
Orice nevoie ai tu Irina. ;-)
imi zise Ioan, si pe buna dreptate, ca m-am dat la triunghi, fara sa zic ce si cum, ca el a pus doar doua roluri.
pentru mine, nici Victima, nici Salvatorul nu isi pot juca rolul fara cel de-al treilea, Persecutorul.
adica cel in care se trnsforma fie Victima, fie Salvatorul atunci cand celalalt nu isi joaca jocul pana la capat.
adica Victima, atunci cand Salvatorului i se face lehamite de actiunile sale inutile, caci Victima nu vrea sa fie salvata, ci doar sase planga.
sau Salvatorul, atunci cand Victima reala sau presupusa nu se mai lasa salvata…
mai multe despre, aici:
(desi nu cred ca vre-unul din cei care citesc pe aici nu stie, dar…)
http://www.metasysteme-coaching.ro/romana/triunghiul-dramatic/
imi zise Ioan, si pe buna dreptate, ca m-am dat la triunghi, fara sa zic ce si cum, ca el a pus doar doua roluri.
pentru mine, nici Victima, nici Salvatorul nu isi pot juca rolul fara cel de-al treilea, Persecutorul.
adica cel in care se trnsforma fie Victima, fie Salvatorul atunci cand celalalt nu isi joaca jocul pana la capat.
adica Victima, atunci cand Salvatorului i se face lehamite de actiunile sale inutile, caci Victima nu vrea sa fie salvata, ci doar sase planga.
sau Salvatorul, atunci cand Victima reala sau presupusa nu se mai lasa salvata…
mai multe despre, aici:
(desi nu cred ca vre-unul din cei care citesc pe aici nu stie, dar…)
http://www.metasysteme-coaching.ro/romana/triunghiul-dramatic/
Buna sa-ti fie inima !
Cand am scris mai devreme chestia cu “mersul pe burta” a fost o reactie de “curaj” pentru ca pare nepotrivita in contextul comentariilor voastre! Recunosc, mi-a placut mult mai mult inceputul textului si inca ceva…
intotdeauna zambesc atunci cand cineva isi argumenteaza o idee, teorie sau creeaza premize pe baza exemplelor extreme. Majoritatea dintre noi facem acest lucru pentru ca vrem ca talerul sa fie cat mai greu pentru ceea ce avem nevoie sa auzim, sa simtim, sa vindem.
In ultimul timp am trecut de la zambet la a vorbi despre aceste motivatii pe care ni le gasim, pentru a nu fi egoista zambind singura :) … si pentru ca asumarea realului din viata noastra, mai putin spectaculos sau extrem, este mai confortabil si mai provocator in acelasi timp.
Cred ca intre starile de Salvator si Victima se perinda o serie de alte stari, cele mai normale, cele mai umane in care poti fi un salvator mai putin priceput sau ai micile bucurii legate de victimizare, sau esti cand una, cand alta in cadrul aceleiasi relatii. De fapt Salvatorul si Victima apar ca rezultate finale ale actiunilor.
Eu nu sunt coach sau trainer, iar Ioan se refera, in mare, exact la acest lucru. Eu sunt un vanzator care iubeste ceea ce face si pentru a avea o afacere profitabila de ambele parti, sau cum spune Ioan mai sus – pentru a reusi sa hranesc ambele capete cat mai mult timp-, creez relatii intre oameni, nu intre cifre.
Iar o relatie de durata functioneaza cel mai bine intre doi oameni care nu reusesc sa atinga acest final, Salvator sau Victima, pentru ca in mod firesc unul se va simti superior, iar altul frustrat. Cred ca “challenge-ul” cel mai mare este sa nu ajungi la aceste extreme si sa fii cat mai “onest” ca om. Sau cum spune N.Stanescu: Sunt un om viu.Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Buna sa-ti fie inima !
Cand am scris mai devreme chestia cu “mersul pe burta” a fost o reactie de “curaj” pentru ca pare nepotrivita in contextul comentariilor voastre! Recunosc, mi-a placut mult mai mult inceputul textului si inca ceva…
intotdeauna zambesc atunci cand cineva isi argumenteaza o idee, teorie sau creeaza premize pe baza exemplelor extreme. Majoritatea dintre noi facem acest lucru pentru ca vrem ca talerul sa fie cat mai greu pentru ceea ce avem nevoie sa auzim, sa simtim, sa vindem.
In ultimul timp am trecut de la zambet la a vorbi despre aceste motivatii pe care ni le gasim, pentru a nu fi egoista zambind singura :) … si pentru ca asumarea realului din viata noastra, mai putin spectaculos sau extrem, este mai confortabil si mai provocator in acelasi timp.
Cred ca intre starile de Salvator si Victima se perinda o serie de alte stari, cele mai normale, cele mai umane in care poti fi un salvator mai putin priceput sau ai micile bucurii legate de victimizare, sau esti cand una, cand alta in cadrul aceleiasi relatii. De fapt Salvatorul si Victima apar ca rezultate finale ale actiunilor.
Eu nu sunt coach sau trainer, iar Ioan se refera, in mare, exact la acest lucru. Eu sunt un vanzator care iubeste ceea ce face si pentru a avea o afacere profitabila de ambele parti, sau cum spune Ioan mai sus – pentru a reusi sa hranesc ambele capete cat mai mult timp-, creez relatii intre oameni, nu intre cifre.
Iar o relatie de durata functioneaza cel mai bine intre doi oameni care nu reusesc sa atinga acest final, Salvator sau Victima, pentru ca in mod firesc unul se va simti superior, iar altul frustrat. Cred ca “challenge-ul” cel mai mare este sa nu ajungi la aceste extreme si sa fii cat mai “onest” ca om. Sau cum spune N.Stanescu: Sunt un om viu.Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Irina, cand citesc ceea ce scrii tu, inteleg si eu mai bine ce simt. Multumesc. Ai zis exemple extreme. Extrema mi se parea trairea pe care o experimentez, cand stiu ca miscarea catre schimbare e atat de aproape. Am ales sa ma uit la ea si sa-l invit pe owner sa aleaga.
Eu sunt atunci intr-un spatiu neutru. Alegerea si responsabilitatea se afla la owner. Eu il confrunt doar cu situatia. E un punct de disconfort.
Mai hai pe la noi pe ulita fricii si a curajului.
CI
Irina, cand citesc ceea ce scrii tu, inteleg si eu mai bine ce simt. Multumesc. Ai zis exemple extreme. Extrema mi se parea trairea pe care o experimentez, cand stiu ca miscarea catre schimbare e atat de aproape. Am ales sa ma uit la ea si sa-l invit pe owner sa aleaga.
Eu sunt atunci intr-un spatiu neutru. Alegerea si responsabilitatea se afla la owner. Eu il confrunt doar cu situatia. E un punct de disconfort.
Mai hai pe la noi pe ulita fricii si a curajului.
CI
pentru ce :-)??? am ales doar sa zambesc, sa fiu mai putin vorbareata la acest subiect. Sunt o salvatoare, dar de ieri incepand ma gandesc mai bine daca victima vrea sa fie salvata sau doar sa imi arunce mie pietre de moara in spate. M-ai pus pe ganduri. te pricepi la asta :-)
pentru ce :-)??? am ales doar sa zambesc, sa fiu mai putin vorbareata la acest subiect. Sunt o salvatoare, dar de ieri incepand ma gandesc mai bine daca victima vrea sa fie salvata sau doar sa imi arunce mie pietre de moara in spate. M-ai pus pe ganduri. te pricepi la asta :-)
Eu cred ca tu vorbesti aici despre A FI – FIRESC si asta nu are legatura directa cu triunghiul dramatic ci observi in mod autentic asa zisele capcane care ne pandesc atunci cand nu ne raportam corect la realitatea noastra.E vorba de incredere si dragoste.
Si de oamenii minunati pe care trebuie sa-i descoperim ca sunt in noi.
Va pup ;)
Eu cred ca tu vorbesti aici despre A FI – FIRESC si asta nu are legatura directa cu triunghiul dramatic ci observi in mod autentic asa zisele capcane care ne pandesc atunci cand nu ne raportam corect la realitatea noastra.E vorba de incredere si dragoste.
Si de oamenii minunati pe care trebuie sa-i descoperim ca sunt in noi.
Va pup ;)
@Raluteo, Te simti pusa pe ganduri?
@Gabi, Touchdown. ;-) – Spus in mai multe cuvinte. Ma simt (re)cunoscut de tine Gabitzule… E ca si cum ai access la ce simt si ce gandesc.
In fiecare dintre noi, este un OM minunat, a carui maretie ne face parte din Dumnezeu.
Si daca suntem parte din Dumnezeu, inseamna ca SUNTEM liberi.
Si daca suntem liberi, hai sa ne aratam maretia, frumusetea, dragostea, catre lume.
@Raluteo, Te simti pusa pe ganduri?
@Gabi, Touchdown. ;-) – Spus in mai multe cuvinte. Ma simt (re)cunoscut de tine Gabitzule… E ca si cum ai access la ce simt si ce gandesc.
In fiecare dintre noi, este un OM minunat, a carui maretie ne face parte din Dumnezeu.
Si daca suntem parte din Dumnezeu, inseamna ca SUNTEM liberi.
Si daca suntem liberi, hai sa ne aratam maretia, frumusetea, dragostea, catre lume.
Ioan,
nu a fost greu pentru ca eu cred ca simtim si gandim pe aproximativ aceeasi plaja de valori.
Bucuria impartasirii din experienta trecuta prin filtrele inteligente si fine ale sinelui reprezinta un dar, care gestionat onest se imbraca cu divin.
:)
Ioan,
nu a fost greu pentru ca eu cred ca simtim si gandim pe aproximativ aceeasi plaja de valori.
Bucuria impartasirii din experienta trecuta prin filtrele inteligente si fine ale sinelui reprezinta un dar, care gestionat onest se imbraca cu divin.
:)
“Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.” – Frank Herbert, DUNE
Da, a poza in victima este forte usor, gasesti oricand scuze (vina) la nerealizari in alte persoane sau situatii… si asta datorita fricii. frica de a nu stirbi din tine, acel tu cu care te mandresti, il porti ca pe un fetis: UITE CE/CINE SUNT.
Lasa frica sa treca prin tine si vezi putin ce-a ramas dupa ea… nu omoara pe nimeni…
Poate suna a zen dar cred ca eu-ul acela trufas, mandru, atoatestiutor si autosuficient ne impiedica sa ne dezbaram de sindromul acesta de victima. Poate, totusi, aceasta constructie a eu-lui este una firesca un fel de sistem imunitar la nivelul psihicului, poate ca-i normal. Si totusi…
vezi Ioan, eu cred c-am inceput sa devin usor evreu :)
“Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.” – Frank Herbert, DUNE
Da, a poza in victima este forte usor, gasesti oricand scuze (vina) la nerealizari in alte persoane sau situatii… si asta datorita fricii. frica de a nu stirbi din tine, acel tu cu care te mandresti, il porti ca pe un fetis: UITE CE/CINE SUNT.
Lasa frica sa treca prin tine si vezi putin ce-a ramas dupa ea… nu omoara pe nimeni…
Poate suna a zen dar cred ca eu-ul acela trufas, mandru, atoatestiutor si autosuficient ne impiedica sa ne dezbaram de sindromul acesta de victima. Poate, totusi, aceasta constructie a eu-lui este una firesca un fel de sistem imunitar la nivelul psihicului, poate ca-i normal. Si totusi…
vezi Ioan, eu cred c-am inceput sa devin usor evreu :)
Frica-i buna, ne tine pe directie, poate-i main streem-ul in care inotam, dar altfel ne-am dezintegra, social, fizic etc.
Si totusi, doar ce-i ce au infruntat frica au iesit din main streem… au devenit altceva, altcineva. Cand mai scapi de tirania eului, descoperi perspective diferite ale vietii, dar si astea trebuiesc testate mai cu grija (frica :) ), altfel pierzi echilibrul cu lumea, risti sa-ti construiesti un alt eu, poate mult mai trufas decat primul…
cred ca ma aberez dar sunt inca sub influenta discutiei de azi.
merci inca odata pentru timpul petrecut impreuna.
Mircea, ai inceput sa devii evreu, adica cum? Eu vad intelepciune… Tu?
Frica-i buna, ne tine pe directie, poate-i main streem-ul in care inotam, dar altfel ne-am dezintegra, social, fizic etc.
Si totusi, doar ce-i ce au infruntat frica au iesit din main streem… au devenit altceva, altcineva. Cand mai scapi de tirania eului, descoperi perspective diferite ale vietii, dar si astea trebuiesc testate mai cu grija (frica :) ), altfel pierzi echilibrul cu lumea, risti sa-ti construiesti un alt eu, poate mult mai trufas decat primul…
cred ca ma aberez dar sunt inca sub influenta discutiei de azi.
merci inca odata pentru timpul petrecut impreuna.
Mircea, ai inceput sa devii evreu, adica cum? Eu vad intelepciune… Tu?
adica incerc ma uit la un lucru din ambele perspective… frica este rea dar este si buna.
adica incerc ma uit la un lucru din ambele perspective… frica este rea dar este si buna.
Pentru Vietuitoarele Padurii…care vor avea primavara…
mda… cam idealist Ioane. si asta este normal(si cand fugi?)! ma intreb cat o sa Muncesti cu tine insuti? ca sa-ti iasa ,, cum ar fi-urile”.sau poate amanarea deciziilor personale iti da, in continuare, esentiale si racoroase beneficii secundare?
fluturi o draguta si eludanta vinovatie? si asta te face sa te simti mai putin agresor? salvator(ca sa respectam felul in care iti imaginezi tu realitatea)sau este o explicatie buna pentru ce nu ti-a iesit.
cum este sa stii ca i-ai ,,ajutat/agresat” pe alti(chestie care oricum nu ti-a iesit si nu a iesit ce credeai tu ca iese) si nu te-ai bagat singur in seama? nu ai auzit ceea ce iti cere cel mai bun om pe care-l cunosti,cel mai bun prieten.
totusi ceva te-a facut sa trimiti email-ul si nu trebuie sa-mi spui ce.tu stii de ce?
ma intreb daca,de fapt,te vinzi pe tine tie insuti, ma intreb daca in felul acesta te convingi ca meriti si POTI sa mai schimbi ceva in viata ta.
retorica sau nu.
ia tu de aici si vezi ce faci cu asta,
cu drag, andrei
agresor sau salvator sau victima… in functie de interese :)
Salut Andrei,
iti scriu cu drag de pe iphone, pentru ca imi plac intrebarile tale. Ca mi-a iesit ca nu mi-a iesit, nu e esential. Pentru mine important e ce fac oamenii cu ce pun eu aici. Si mai important tot pentru mine e sa-i vad pe oameni ca se accepta asa cum sunt: victime sau salvatori sau in alte feluri. Mai presus de asta este ca isi vad “magnificenta” si sunt in calatorie.
Mai haide pe-aici ca scrii frumos si intrebi ca un coach.
Pe mine ma ajuta.
Multumesc.
Pentru Vietuitoarele Padurii…care vor avea primavara…
mda… cam idealist Ioane. si asta este normal(si cand fugi?)! ma intreb cat o sa Muncesti cu tine insuti? ca sa-ti iasa ,, cum ar fi-urile”.sau poate amanarea deciziilor personale iti da, in continuare, esentiale si racoroase beneficii secundare?
fluturi o draguta si eludanta vinovatie? si asta te face sa te simti mai putin agresor? salvator(ca sa respectam felul in care iti imaginezi tu realitatea)sau este o explicatie buna pentru ce nu ti-a iesit.
cum este sa stii ca i-ai ,,ajutat/agresat” pe alti(chestie care oricum nu ti-a iesit si nu a iesit ce credeai tu ca iese) si nu te-ai bagat singur in seama? nu ai auzit ceea ce iti cere cel mai bun om pe care-l cunosti,cel mai bun prieten.
totusi ceva te-a facut sa trimiti email-ul si nu trebuie sa-mi spui ce.tu stii de ce?
ma intreb daca,de fapt,te vinzi pe tine tie insuti, ma intreb daca in felul acesta te convingi ca meriti si POTI sa mai schimbi ceva in viata ta.
retorica sau nu.
ia tu de aici si vezi ce faci cu asta,
cu drag, andrei
agresor sau salvator sau victima… in functie de interese :)
Salut Andrei,
iti scriu cu drag de pe iphone, pentru ca imi plac intrebarile tale. Ca mi-a iesit ca nu mi-a iesit, nu e esential. Pentru mine important e ce fac oamenii cu ce pun eu aici. Si mai important tot pentru mine e sa-i vad pe oameni ca se accepta asa cum sunt: victime sau salvatori sau in alte feluri. Mai presus de asta este ca isi vad “magnificenta” si sunt in calatorie.
Mai haide pe-aici ca scrii frumos si intrebi ca un coach.
Pe mine ma ajuta.
Multumesc.
cu mult drag vin, inlesnitorule
sa-ti fie calatoria interioara marginita de astral.
andrei,calarind un curcubeu
cu mult drag vin, inlesnitorule
sa-ti fie calatoria interioara marginita de astral.
andrei,calarind un curcubeu
Sa ai culoare Andrei.
Sa ai culoare Andrei.
O poveste despre roluri: Costin baiatul meu cel mare are o doza de agresivitate datorita faptului ca vrea sa atraga atentia clasei asupra lui. El a venit de la o alta clasa si invatatoarea nu l-a integrat, nici parintii si nici copiii. La fel pe colega lui. Astfel, mama Claudiei si cu mine am hotarat sa mutam copiii in banca impreuna. Au inceput sa rada colegii de ei ca sunt iubiti. Oricum, astazi l-am dus pe Costin la autocar. Parintii m-au vazut si au venit la mine cu plangeri, cum ca pe unul l-a injurat si altuia nu mai stiu ce i-a facut. Eu le spun ca voi lua masuri si ii intreb dar al dvs ce a facut? Raspunsul e tacere. Ai lor nu fac nimic niciodata, sunt chiar sfinti.
Astazi a venit Salvatorul si Victima in acelasi timp, cantaretul de muzica Daniel Iordachioaie, care a inceput sa ma agreseze verbal spunandu-mi in numele parintilor copiilor injurati ca va merge si ma va para la Autoritatea Tutelara cum ca nu imi educ copiii. I-am explicat ca el nu se manifesta asa fata de mine si ca daca mai zbiara ii refuz dialogul. La final m-a facut magarita. Astfel ca, sectia de Politie fiind aproape, m-am dus si i-am explicat unuia dintre ofiteri ca domnul Iordachioaie ma jigneste si ma agreseaza verbal in plina strada ceea ce nu mi se pare chiar de bun augur. Mai ramanea sa ma bata. Asa ca m-am erijat in Victima. Politia a venit iar Iordachioaie a fost sustinut de mai multe mamici compatimitoare care au zis ca a vorbit normal si au inceput sa i se planga politistului de comportamentul copilului meu. Uimitor a fost ca Politistul, om cu prezenta de spirit si cu un curs de comunicare la activ, le-a explicat ca invatatoarea este recipientul comunicarii lor si ca noi ne ocupam de atitudinea lui versus de persoana mea.
Iar domnul Iordachioaie tacea, adulat de femei si zambea in barba. El, Salvatorul si Victima. Tare as fi vrut sa il fi auzit spunand cate ceva. Dar nu putea. A fost mai bine sa scoata femeile castanele din foc. La fel ca si alti parinti care, atunci cand copiii lor l-au batut pe al meu, s-au ascuns la sedinta ca sa nu dea ochii cu mine.
Mie mi-a facut placere sa ma erijez in Victima de data asta doar ca sa ii dau peste nas. Sigur, nu suna deloc crestineste, nu-i asa? Puteam sa trec altfel peste eveniment. El este un munte de om, cu o voce puternica, doar e cantaretz iar eu sunt mica si firava. Si nu sunt cantareatza.Si atunci, cred ca se pune problema ce rol iti place sa joci si cand? Si de ce? Poate ca triunghiul e functional, totusi…ma gandesc.
Viata bate filmul.
Va pup. Si ma pregatesc pentru marti de sedinta cu parintzii….:D
Gabriela, esti curajoasa! Si mama buna!
O poveste despre roluri: Costin baiatul meu cel mare are o doza de agresivitate datorita faptului ca vrea sa atraga atentia clasei asupra lui. El a venit de la o alta clasa si invatatoarea nu l-a integrat, nici parintii si nici copiii. La fel pe colega lui. Astfel, mama Claudiei si cu mine am hotarat sa mutam copiii in banca impreuna. Au inceput sa rada colegii de ei ca sunt iubiti. Oricum, astazi l-am dus pe Costin la autocar. Parintii m-au vazut si au venit la mine cu plangeri, cum ca pe unul l-a injurat si altuia nu mai stiu ce i-a facut. Eu le spun ca voi lua masuri si ii intreb dar al dvs ce a facut? Raspunsul e tacere. Ai lor nu fac nimic niciodata, sunt chiar sfinti.
Astazi a venit Salvatorul si Victima in acelasi timp, cantaretul de muzica Daniel Iordachioaie, care a inceput sa ma agreseze verbal spunandu-mi in numele parintilor copiilor injurati ca va merge si ma va para la Autoritatea Tutelara cum ca nu imi educ copiii. I-am explicat ca el nu se manifesta asa fata de mine si ca daca mai zbiara ii refuz dialogul. La final m-a facut magarita. Astfel ca, sectia de Politie fiind aproape, m-am dus si i-am explicat unuia dintre ofiteri ca domnul Iordachioaie ma jigneste si ma agreseaza verbal in plina strada ceea ce nu mi se pare chiar de bun augur. Mai ramanea sa ma bata. Asa ca m-am erijat in Victima. Politia a venit iar Iordachioaie a fost sustinut de mai multe mamici compatimitoare care au zis ca a vorbit normal si au inceput sa i se planga politistului de comportamentul copilului meu. Uimitor a fost ca Politistul, om cu prezenta de spirit si cu un curs de comunicare la activ, le-a explicat ca invatatoarea este recipientul comunicarii lor si ca noi ne ocupam de atitudinea lui versus de persoana mea.
Iar domnul Iordachioaie tacea, adulat de femei si zambea in barba. El, Salvatorul si Victima. Tare as fi vrut sa il fi auzit spunand cate ceva. Dar nu putea. A fost mai bine sa scoata femeile castanele din foc. La fel ca si alti parinti care, atunci cand copiii lor l-au batut pe al meu, s-au ascuns la sedinta ca sa nu dea ochii cu mine.
Mie mi-a facut placere sa ma erijez in Victima de data asta doar ca sa ii dau peste nas. Sigur, nu suna deloc crestineste, nu-i asa? Puteam sa trec altfel peste eveniment. El este un munte de om, cu o voce puternica, doar e cantaretz iar eu sunt mica si firava. Si nu sunt cantareatza.Si atunci, cred ca se pune problema ce rol iti place sa joci si cand? Si de ce? Poate ca triunghiul e functional, totusi…ma gandesc.
Viata bate filmul.
Va pup. Si ma pregatesc pentru marti de sedinta cu parintzii….:D
Gabriela, esti curajoasa! Si mama buna!
Multumesc Mircea pentru contributia ta importanta. A-ti urmarii frica sau alte sentimente sau stari, este a veni si trai in prezent.
Traieste in prezent, aici, acum.
Multumesc Mircea pentru contributia ta importanta. A-ti urmarii frica sau alte sentimente sau stari, este a veni si trai in prezent.
Traieste in prezent, aici, acum.
mie imi este de folos cand scriu.tie?e responsabilitatea ta. totusi cum stii ca te-ai miscat din triunghi?pare ca doar ai schimbat locul.esti victima.cred ca ai auzit de triangulatie si ai luat ceea ce ti-a folosit pentru a ramane in ea.chiar asa in ce fel chiar crezi ca ai schimbat ceva? in sensul in care faci ceva concret.in fel si chip,andrei
mie imi este de folos cand scriu.tie?e responsabilitatea ta. totusi cum stii ca te-ai miscat din triunghi?pare ca doar ai schimbat locul.esti victima.cred ca ai auzit de triangulatie si ai luat ceea ce ti-a folosit pentru a ramane in ea.chiar asa in ce fel chiar crezi ca ai schimbat ceva? in sensul in care faci ceva concret.in fel si chip,andrei
hai tu Ioaneeeee!
hai tu Ioaneeeee!
Uite, clientul spune, haide zi tu ce sa fac astazi, spune tu, ce sa fac… Eu ii spun pe ton neutru, daca iti spun eu ce sa faci, te pui in situatie de victima. E ca si cum i-ai lasa pe altii sa faca alegeri pentru tine…
Atunci, tocmai am evitat sa fiu salvator, si sa-l las pe client sa fie victima. Am si eu de castigat si clientul…
Calau, sunt atunci cand judec, omul sau comportamentul…
Mai mult ca sigur trec prin toate, inca, si poate o sa mai trec mult timp. Am inceput de ceva vreme sa ma prind.
Asta fac, asta e progresul… Sunt fericit pentru ei, sunt fericit pentru mine…
Acum, ti-am raspun tie, desi sunt obosit (victima) dar si salvator (ti-am dat ceva…)
Uite, clientul spune, haide zi tu ce sa fac astazi, spune tu, ce sa fac… Eu ii spun pe ton neutru, daca iti spun eu ce sa faci, te pui in situatie de victima. E ca si cum i-ai lasa pe altii sa faca alegeri pentru tine…
Atunci, tocmai am evitat sa fiu salvator, si sa-l las pe client sa fie victima. Am si eu de castigat si clientul…
Calau, sunt atunci cand judec, omul sau comportamentul…
Mai mult ca sigur trec prin toate, inca, si poate o sa mai trec mult timp. Am inceput de ceva vreme sa ma prind.
Asta fac, asta e progresul… Sunt fericit pentru ei, sunt fericit pentru mine…
Acum, ti-am raspun tie, desi sunt obosit (victima) dar si salvator (ti-am dat ceva…)
Next Comments →
Comments on this entry are closed.