Ce lași să intre în grădina ta?
Mă uit la via vecinului care a trecut la mine în grădina, peste minunatul gard în care am investit o avere afectivă. Gardul pentru mine reprezintă limitele pe care le pun între mine, viața mea și ceea ce aleg să primesc în viața mea.
Pe de o parte vița e frumoasă, decorativă și dă viața unui gard care deși curat și frumos, alcătuit și construit cu mare grijă și atenție nu are viața viței.
Pe de altă parte mai vin și buruieni pe care de când am începul să le accept au început să piară singure sau să se integreze frumos în mândrețea de gazon de care sunt atât de atașat.
Au venit și broaște, în lăcușorul cu cascadă. Pe unele le-am dat cu gentilețe înapoi, pe altele le-am acceptat ca să întregească ecosistemul alături de peștii de toate felurile aduși cadou de la alți vecini care contribuie la frumusețea grădinii mele.
Cu cât sunt mai prezent și îmi accept grădina așa cum e, cu atât mai frumoasă și mai bogată, mai generoasă e cu mine și cu cei din cu care relaționez.
Tu ce primești în grădina ta? Și cum o faci?
{ 25 comments }
Nu mi-e clar cum ramane cu gardul. :)
Ce nu ti-e clar? :)
:)
Te-ai impacat si cu via si cu buruienile si cu broscutele. Deci, gardul a devenit, oarecum, inutil? :)
Are un rol estetic si simbolic. Il mut si colorez cum vreau eu.
:)
Ioan Nicut
Apreciez faptul ca pastrezi totusi si broscute ,in ciuda faptului ca foarte multa lume le alunga :)
Imi place gradina ta,cred ca pui suflet in ceea ce faci,de aceea iti iese atat de bine si esti multumit,acceptand si ce vine de la atii,daca tu consideri ca infrumuseteaza gradina ta si in acelasi timp il ajuti si il intelegi pe vecinul care-si extinde “aripile”pe “mosia” ta.Sa n-ajungeti insa sa va certati de la struguri :)
Gabi, deocamdată via vecinului este decorativă… :) În astfel de situații recomand abordarea directă din fașă a rezolvării paternității și responsabilităților viei… :)
Şi eu accept ceea ce amplifică plăcut viaţa “grădinii” mele chiar dacă e doar cu rol decorativ şi cgiar dacă în primă fază am tendinţa să arunc broscuţele peste gard, înapoi la vecini :)
Lecţia acceptării este una din cele mai grele lecţii din viaţă. Cu toate astea n-aş accepta ceva care să mă deranjeze până într-acolo încât să-mi distrugă sau perturbe negativ ritmul meu de viaţă.
ps.
văd ca mai ai o Gabi la comentarii si ma bucur… :)
He, he Bițule, încep cu sfârșitul. Suntem mulți Ioani și Gabriele, însă fiecare suntem unici, și frumoși și iubitori, în felul nostru. E o lecție de acceptare cum spuneai tu. Dacă putem accepta asta, putem să acceptăm bruscuțele așa cum sunt, indiferent unde sunt, la noi, sau la „ei”.
ps. Mă bucur foarte mult că ai revenit. Îmi era dor… :)
dap,
păi eram în zonă. InterGRAvitam.
:))
ps.
mă omori când îmi zici Biţule …
şi tu ştii asta…
:P
Mie nu imi plac gardurile, indiferent de semnificatia lor simbolica. Tocmai am participat la cursul tau despre relatii de la empower si acum inteleg ce vrei sa spui cu acest gard estetic intre tine si vecini. Doar ca, din punctul meu de vedere, esti un egoist daca iti consumi energia construind o super-gradina doar ptr tine si prietenii tai apropiati si inconjurand-o apoi de garduri, fie ele cu viata sau fara viata.
Eu am fost impresionata in Suedia sau acum aici in Vienna, cand vad ca oamenii nu isi fac garduri la case si gradini. In Suedia am vazut zona de casute cu curti si gradini care incepeau direct de pe trotuar. Iar pe strada pe care locuiesc acum in Vienna, gardurile sunt doar de decor, sunt joase, lasa totul vederii. Iar casa in care locuiesc e lipita practic de casa vecinilor. Cand vecinii sunt in curtea lor e ca si cum ar fi in curtea mea, si nu cred ca deranjeaza pe nimeni, atat cat toata lumea se poarta civilizat, atat cat nimic nu dispare sau nu se distruge.
Cred ca aceste garduri din Romania sunt de fapt o forma de adaptare, de protectie in fata tuturor celor care ne ranesc, ne ataca si ne fura – fie doar si energia pozitiva – si ca poate ca ar trebui sa le dam jos.
Sa stergem ziua portilor deschise din calendar si sa redefinim transparenta.
Loreta, mulțumesc că îți spui opiniile pe-aici. Te aștept oricând.
Părerea mea este că e irelevant egoismul meu sau al tău, dacă gardul dintre mine și vecinul meu este agreat, susținut și întreținut de fiecare „pereche” de vecini în parte. Cât de „înalt” vrei să fie, e doar o alegerea agreată între părți.
Și zici că stai în Viena?
OK – o sa ma concentrez mai mult la gradina decat la gard.
Dap, lucrez ptr 3 luni in Vienna. E ptr prima oara cand stau atat aici si e o lume noua pe care incerc sa o inteleg. Din fericire, chiar mi-am gasit o camera intr-o vila cu gradina, si chiar daca nu e gradina mea ma bucur ca pot sa o vad zilnic.
Imi place cum scrii, de unde ai atata inspiratie?
Salut Vali! Bine ai revenit. Din grădină, din tot ceea ce trăiesc, din ceea ce mă înconjoară. Pe tine ce te inspiră?
O alegere foarte importantă, să te concentrezi pe „grădina” ta!
Gradina noastra…a mea…Dupa ce ne-am mutat la casa toti prietenii ne-au intrebat ( din pura curiozitate sau pentru ca aveau nevoie de un argument la alegerea tipului de locuinta) cum e sa stai la casa ? Eu le raspund tuturor ca gradina este oaza mea de liniste, ca in momentul in care deschid poarta curtii intru intr-o alta lume… ceea ce am acolo nu are nimic in comun cu ceea ce vad in timpul zilei de lucru. In serile de vara stau in balansoar cu un pahar de vin in mana si imi ascult gandurile … e o liniste binefacatoare.
Dar echilibrul pe care gradina mi-l ofera este intretinut cu ore de munca pe care le dedic cu placere. Smulsul buruienilor este o activitate care ma reconforteaza si pentru nimic in lume nu as lasa ca florile mele sa se sufoce…ele imi arata frumusetea vietii. Ce fac iarna fara flori in gradina? Ies zece minute afara si respir aerul rece si curat. Gradina mea este o parte din mine.
Foarte frumoase experientele pe care le descrii.
Apropos de smuls buruieni. Si pe mine ma aduce in momentul prezent. E terapeutic. ;-)
Cum impaci gradina parte din tine cu celelalte parti?
Ps. Mersi de comentariu! :) ma bucur intotdeauna de orice exprimare a gandurilor, indiferent de forma.
eu zic ca am identificat punctele care ma echilibreaza si care indirect echilibreaza si celelalte parti din viata mea si atunci umblu numai la sursa care genereaza starea de bine si traiesc apoi efectele :) Si incerc si eu sa nu ma fragmentez prea mult ca atunci e mai mare efortul. Acum nu stiu daca celelalte parti din viata mea au reclamatii in ceea ce priveste prestatia mea . Pana acum n-am primit nici o notificare.
Cat despre interventia mea aici, ce pot spune, m-am bucurat sa mai gasesc persoane care traiesc in gradina lor . Pana la urma si lucrurile simple te pot face fericit. Omul da valoare lucrurilor.
PS Bafta la buruieni. Si eu o sa am o sedinta de terapie la intoarcerea din concediu.
Lucrurile simple ne pot face să fim fericiți. Putem fi fericiți independent de lucrurile pe care le avem sau ceea ce trăim. A condiționa stările noastre de chestiuni externe, pentru mine este a trăi dependențe. Sunt unele pe care le accept pe altele nu.
Am tuns deja gazonul, de 2 ori. N-a mers dintr-un rând. La buruieni am renunțat, deocamdată… :)
Ne vedem aici…
Am revenit acasa incantata de ceea ce am trait in vacanta si fericita ca-mi revad casuta si gradina. Avantajul plecarii in septembrie este ca buruienile si gazonul nu mai cresc ca in primavara sau vara asa ca lucrurile nu arata foarte rau. Astazi intr-o ora si ceva am smuls rapid buruienile care au aparut prin ronduri. Gazonul este in departamentul sotului meu asa ca ii rezerv lui momentul de relaxare pe care aceasta activitate il presupune.
Am adus acasa un mic maslin pe care as dori sa-l pot planta in gradina. Trebuie insa sa studiez un pic problema inainte de a trece la fapte. Mi-am adus asadar, cu egoism, un lucru pe care doresc sa-l am si acasa ca sa ma pot bucura mereu de prezenta lui. Sper ca el sa se integreze in gradina mea si sa se bucure de noua sa viata.
Cat despre dependente, oh, da, avem multe in viata. Am una majora pe care nu stiu cum sa o depasesc. Daca ziua nu este insorita imi gasesc cu greu optimismul. Cand e soare afara, nimic nu ma poate opri. Am vazut insa ca multi sunt meteodependenti. Asadar sunt in cautarea optimismului si intr-o zi de noiembrie cu ploaie si vant. Accept orice sugestii si perspective noi asupra acestui aspect.
“Au plaisir de vous lire”, cum spun francezii,
pe curand
Oana, mulțumesc pentru poveste. Mă bucur și eu că ai petrecut bine în vacanță. Spui că vrei să plentezi măslinul la tine în grădină. Ce din tine te face să consideri gestul tău egoist?
Spui că îți găsești cu greu optimismul când ziua nu e însorită. Ce e dureros pentru tine când nu-ți găsești optimismul?
Am adus bietul maslin aici fara a lua prea mult in calcul dificultatea de a aclimatiza aici o planta mediteraneana. Poate nu i-am facut un bine. E adevarat ca mi-am pus in fata si alternativa pe care o avea la el acasa- sa stea intr-o pepiniera asteptand sa vina cineva sa-l cumpere, la anul sau peste doi ani sau cine stie cand-. Pana una alta prietenul va sta in iarna aceasta la noi in bucatarie intr-un nou ghiveci pe care trebuie sa-l cumpar.
Cat despre partea cu pierderea optimismului-imi place sa muncesc cu placere si nu sa imi petrec timpul facandu-mi sedinte de automotivare care sa ma faca sa-mi capat energia. Cand sunt afara si vremea e neprietenoasa ma gandesc cu greu la ceea ce am de facut pentru ca senzatia de frig, umezeala imi acapareaza toate gandurile. In zile de acest gen imi doresc sa stau acasa, in patura, cu un ceai in mana. Poate fi, pana la urma, o chestie de perceptie la fel cum este scurgerea timpului cand faci ceea ce-ti place comparativ cu starea pe care o ai cand astepti pe cineva care intarzie. Habar nu am. Sau e o stare pe care mi-o induc si amplific numai gandindu-ma cat de urat e afara. Ma deranjeaza mai mult faptul ca starea de bine mi-o da un element independent de puterea mea de a influenta- starea vremii. Filosofii…: ) mutumesc pentru provocarea la dialog.
Poate dacă ești deschisă, lucrăm odată pe relația ta cu vremea de-afară… Ce zici? :)
sa zicem ca ramane un subiect deschis. Daca iarna e grea, cum se aude, poate deveni prioritar :)
pana la acest punct sunt multumita ca am putut aici sa impartasesc o parte din gandurile mele
raman in preajma
Comments on this entry are closed.