Ți-ar place să poți să-ti urmezi credințele, să poți să-ți împlinești visele, să poți să-ți satisfaci nevoile? Orice nevoie. Ți-ar putea să spui ființei pe care-o iubești sărută-mă, ia-mă-n brațe, prospectului în vânzări să-i ceri ce ai de cerut, bani, să-ți semneze contractul, clientului să-ți facă plata, să meargă la alt furnizor dacă vrea ieftin? Sau dacă ești lider, să le spui oamenilor să te urmeze?
Până la urmă e o chestiune de alegere personală.
Un nene trece cu mașina prin pădure. La un moment dat face pană. Iese omul din mașină, se orientează și își dă seama că n-are roată de rezervă. Gândește în sinea lui, trebuie să găsesc negreșit pe pădurar, precis are el o soluție la problema mea, precis are el o pompă cu care să-mi umflu cauciucul. Iși face curaj, pornește prin pădurea întunecată si răcoroasă și merge spre casa pădurarului. Pe drum începe să-și facă gânduri… Unul dintre ele este că, e posibil să nu găsească ocolul silvic, să nu dea de pădurar sau poate dacă dă pompa e stricată și dacă nu e stricată precis nu vrea să i-o dea pădurarul. Între timp, mergând prin pădure, se enervează, se simte tot mai stresat, angoasat. Ciclează gîndurile de mai sus cu viteză tot mai mare simțindu-se tot mai stresat. Simte că își pierde mințile însă ceva continuă să-l țină pe drum.
Între timp ajunge la casa pădurarului, ciocănește la ușă, pădurarul iese și spune: Bună ziua om bun, cu ce te pot ajuta? Știi ceva bă pădurare?
Îmi bag p**a în pompa ta!!!
Ce simți? Ce-ți trece prin minte? Ce vezi? În care situații din viata ta ți se întâmplă să ai nevoie de-o pompă? În care situații din viața ta, pleci după pompă? În ce situații pe drum către pompă renunți s-o cauți? Ce ți se întâmpla pe drumul către pompă? Există situații în care te simți covârșit de gânduri? Există situații in care îți apare pădurarul zâmbind și tu „îți bagi p**a în pompa„ pădurarului?
Și-acum poate te întrebi ce mai poate urma. Sau poate nu… Ești jucător de Poker?
Poate să existe între omul cu pompa si poker? Poate exista legatură între a rata la un moment dat și succes. Răspunsul e la tine.
Mă duc la întâlniri de biz. De fapt, caut să fiu în relație cu oamenii. În relație se întâmplă și coachingul și business-ul si viața, orice. În afara de identitatea ta în evoluție nu există nimic în afara relației tale cu, orice.
La o petrecere specială de Crăciun, organizatorul ne poftește la un joc de Poker, ca să ne distrăm. Fise de Plastic.
Până la un moment dat în viața am fugit explicit de a risca, de credința că jocul ăsta e de noroc și că nu pot să-mi dau voie să într-un joc măcar să văd despre ce e vorba. Cum adică, să-mi pierd controlul? Să mă las la voia norocului? Neah… totul trebuie ținut sun control.
Crupiera, are 27 de ani. E atât de delicată, de plăcută, știe să relaționeze. Aflu de la ea, ca a fost în jurul lumii, pe vase de croaziera, 21 de țări. A văzut mulți oameni. Știe multe. Foarte multe. Ne explică regulile inclusiv partea de strategie.
Uneori cu cărți mici poți să te prefaci că ai mână mare și chiar să câștigi. Alteori cu mână mare renunți doar pentru că altcineva pretinde că are ceva fabulos.
Când vrei să fii prudent, există convenția „check” și jocul merge mai departe fără să fie nevoie să plătești. Dacă și ceilalți sunt prudenți și vor să afle ce ai, zic și ei check. Uneori dacă zici check — până la urmă colectând mai puțini bani de la toată lumea — câștigi mai mult decât dacă te prefaci și se sperie cei din jur.
Crupiera a învățat din călătoria ei cum e să-ți asumi riscul si responsabilitatea. Are afacerea ei un bar cu jocuri de divertisment. Cu bani de plastic.
Am învățat să risc mai mult și să-mi asum responsabilitatea pentru pierdere dar și câștigul. Am învățat să-mi dau voie să mai fac un pas către ceea ce vreau. Am învățat că succesul e mai aproape decât ți-ai putea imagina. El poate fi la un pas de disperare.
În ce situație din viața ta renunți înainte de vreme? Care sunt consecințele pentru tine și viața ta? În ce situație nu îndrăznești să mai faci un pas către succes? Cu ce consecințe? Cum îți dai seama că viața nu se preface în fața ta cu scopul ca tu să renunți? Ce poți să faci ca să o conduci tu pe ea?
Ai rămas cu ceva? Vrei să faci ceva diferit? 
{ 66 comments }
Next Comments →
e ok cand te poti antrena cu fise de plastic… si aceste fise de plastic sa nu insemne mai mult decat placerea jocului si emotia antrenamentului.
si dupa aceea sa treci la riscurile din viata reala cu simturile si reactiile antrenate.
e situatia ideala…
e ok cand te poti antrena cu fise de plastic… si aceste fise de plastic sa nu insemne mai mult decat placerea jocului si emotia antrenamentului.
si dupa aceea sa treci la riscurile din viata reala cu simturile si reactiile antrenate.
e situatia ideala…
Jane,unde altundeva in viata ta mai observi pe altii ca se antreneaza cu fise de plastic? Unde in viata ta gasesti ca situatiile sunt ideale? la cine? :)
Jane,unde altundeva in viata ta mai observi pe altii ca se antreneaza cu fise de plastic? Unde in viata ta gasesti ca situatiile sunt ideale? la cine? :)
Imi place povestea cu padurarul.
Omul dupa ce vede ca se poate descurca si singur o data, incepe sa prinda curaj. Ia, uite, ca pot! Pot sa strabat drumul prin padure fara sa patesc nimic. De ce nu, pot chiar sa ma descurc si fara pompa padurarului. Sau iau pompa padurarului acum dar data viitoare ma asigur ca voi avea propria pompa.
Apropo de jocurile de noroc, si eu le-am ocolit mereu si ma simt o.k. cu asta dar nu m-a simti o.k. daca as ocoli sansa de a-mi incerca norocul … in a-mi indeplini dorintele, a-mi valorifica potentialul etc..
O seara placuta, Coach Ioan! Felicitari pentru inca un articol bun!
Imi place povestea cu padurarul.
Omul dupa ce vede ca se poate descurca si singur o data, incepe sa prinda curaj. Ia, uite, ca pot! Pot sa strabat drumul prin padure fara sa patesc nimic. De ce nu, pot chiar sa ma descurc si fara pompa padurarului. Sau iau pompa padurarului acum dar data viitoare ma asigur ca voi avea propria pompa.
Apropo de jocurile de noroc, si eu le-am ocolit mereu si ma simt o.k. cu asta dar nu m-a simti o.k. daca as ocoli sansa de a-mi incerca norocul … in a-mi indeplini dorintele, a-mi valorifica potentialul etc..
O seara placuta, Coach Ioan! Felicitari pentru inca un articol bun!
Hello!
Am invatat de la viata ca presupunerea este mama esecului (vezi pompa).
Joc poker? desigur. Incerc insa ca sa nu-l amestec cu deciziile majore din viata si business. Nu detaliez acum / aici.
Hello!
Am invatat de la viata ca presupunerea este mama esecului (vezi pompa).
Joc poker? desigur. Incerc insa ca sa nu-l amestec cu deciziile majore din viata si business. Nu detaliez acum / aici.
Partea frumoasa a metaforelor e ca fiecare ia ceva, strict personal, din care are ceva de castigat sau de pierdut…
De-aia lucram cu materialul clientului.
@Coach Cris care e urmatoarea incercare a norocului pe care o s-o traiesti si cand? :)
@Radu – Bine-ai venit pe la noi. Esti binevenit oricand. Marturisesc ca si eu vad metafora “pompei” similar cu tine. Ce faci cu deciziile majore din viata si business?
Partea frumoasa a metaforelor e ca fiecare ia ceva, strict personal, din care are ceva de castigat sau de pierdut…
De-aia lucram cu materialul clientului.
@Coach Cris care e urmatoarea incercare a norocului pe care o s-o traiesti si cand? :)
@Radu – Bine-ai venit pe la noi. Esti binevenit oricand. Marturisesc ca si eu vad metafora “pompei” similar cu tine. Ce faci cu deciziile majore din viata si business?
Salut Ioane!
Iar imi place articolul.
Precum si concluziile tale de mai inainte (5.)
Sunt de-acord si cu ce zice Radu cu presupunerea…dar cu toate astea mi s-a intamplat deseori sa-mi apara padurarul zambind iar eu sa-mi bag….Pfrustrarile acumulate in zambetul lui! De regula era “un padurar” din familie..
Superba comparatia cu Pokerul – si cu asumarea riscului cand numai tu iti cunosti cartile mici…
Eu am (cam) riscat. De felul meu.
Dar mi-a fost bine.
De fapt riscul m-a impins mai departe.
Desi uneori te poate da la fund de tot..
Aici apare flerul, intuitia, sansa, calculul…
ca e si-n risc un calcul.
Calculul e de fapt sa-ti stii foarte bine potentialul. Adica sa valorifici la maxim cine esti!
Nu ma certa ca n-o fac destul (apropo de-o discutie..)
O FAC !!
Salut Ioane!
Iar imi place articolul.
Precum si concluziile tale de mai inainte (5.)
Sunt de-acord si cu ce zice Radu cu presupunerea…dar cu toate astea mi s-a intamplat deseori sa-mi apara padurarul zambind iar eu sa-mi bag….Pfrustrarile acumulate in zambetul lui! De regula era “un padurar” din familie..
Superba comparatia cu Pokerul – si cu asumarea riscului cand numai tu iti cunosti cartile mici…
Eu am (cam) riscat. De felul meu.
Dar mi-a fost bine.
De fapt riscul m-a impins mai departe.
Desi uneori te poate da la fund de tot..
Aici apare flerul, intuitia, sansa, calculul…
ca e si-n risc un calcul.
Calculul e de fapt sa-ti stii foarte bine potentialul. Adica sa valorifici la maxim cine esti!
Nu ma certa ca n-o fac destul (apropo de-o discutie..)
O FAC !!
@Manu Iti multumesc pentru intelepciunea si sinceritatea ta impartasita cu noi, aici, acum. Intr-adevar tu esti Maestra in a-ti asuma riskuri calculate. Esti si foarte intuitiva… Cat despre faptul ca nu faci destul ceva… E alegerea si responsabilitatea ta. Stii ce optiuni ai si poti sa alegi sa faci ceva cu ele sau nu…
@Manu Iti multumesc pentru intelepciunea si sinceritatea ta impartasita cu noi, aici, acum. Intr-adevar tu esti Maestra in a-ti asuma riskuri calculate. Esti si foarte intuitiva… Cat despre faptul ca nu faci destul ceva… E alegerea si responsabilitatea ta. Stii ce optiuni ai si poti sa alegi sa faci ceva cu ele sau nu…
Buna tuturor!
Am devenit putin nostalgica la rememorarea bancului cu pompa, caci l-am auzit, pt. prima data, in vremuri mult mai frumoase decat cele de acum. Numai ca, varianta mea se petrecea in desert. Morala e tot aia, insa. Daca ar fi sa ma transpun bancului, ei bine, eu fac parte din categoria care extrem de rar n-a avut pompa la indemana, iar cand am cerut-o altora ori “n-au avut”, ori mi-au imprumutat-o, dar era nefunctionala. Si, asta, in conditiile in care eu am dat intotdeauna pompa oricui a avut nevoie de ea sau, daca n-am avut cumva pompa functionala la momentul respectiv, am dat fuga si am cumparat una noua, ca sa nu ramana ceilalti de izbeliste. Si, aproape intotdeauna, am primit-o inapoi stricata sau n-am mai primit-o deloc. Lasand metaforele la o parte, dupa parerea mea, cel mai mare risc pe care ti-l poti asuma in viata este sa ramai tu insuti. Si, daca-ti iese fara compromisuri majore, atunci e ca si cum ai fi avut quinta royala.
Buna tuturor!
Am devenit putin nostalgica la rememorarea bancului cu pompa, caci l-am auzit, pt. prima data, in vremuri mult mai frumoase decat cele de acum. Numai ca, varianta mea se petrecea in desert. Morala e tot aia, insa. Daca ar fi sa ma transpun bancului, ei bine, eu fac parte din categoria care extrem de rar n-a avut pompa la indemana, iar cand am cerut-o altora ori “n-au avut”, ori mi-au imprumutat-o, dar era nefunctionala. Si, asta, in conditiile in care eu am dat intotdeauna pompa oricui a avut nevoie de ea sau, daca n-am avut cumva pompa functionala la momentul respectiv, am dat fuga si am cumparat una noua, ca sa nu ramana ceilalti de izbeliste. Si, aproape intotdeauna, am primit-o inapoi stricata sau n-am mai primit-o deloc. Lasand metaforele la o parte, dupa parerea mea, cel mai mare risc pe care ti-l poti asuma in viata este sa ramai tu insuti. Si, daca-ti iese fara compromisuri majore, atunci e ca si cum ai fi avut quinta royala.
Spune eanina ca e ok sa te poti antrena cu fise de plastic si apoi, dupa ce ai abilitatile, sa iesi in lumea reala. Ce se intampla daca primesti fisele de plastic si ti se spune ca pentru cele ccare ramai, vei fi rasplatit cu 100 de euro pe bucata? dar daca vorbim de 10.000 Euro pe bucata? La fel o sa deprindem abilitati? Sau ne va fi teama sa le punem in joc de teama sa nu le pierdem…
Eu cred ca fiecare are un nivel de “toleranta la risc” si atata timp cat suntem sub nivelul nostru de toleranta, consideram ca totul e un joc. Dupa ce trecem de acel nivel, devine serios, nu ne permitem sa pierdem atat. Uneori insa suntem pusi intr-o situatie in care, fara experienta, sa invatam riscand foarte mult. Pana la urma un anumit nivel de risc ar trebui sa aduca un anumit nivel de castig. Fiecare trebuie sa isi calculeze sansele si sa hotarasca daca merita sa isi asume riscul.
Spune eanina ca e ok sa te poti antrena cu fise de plastic si apoi, dupa ce ai abilitatile, sa iesi in lumea reala. Ce se intampla daca primesti fisele de plastic si ti se spune ca pentru cele ccare ramai, vei fi rasplatit cu 100 de euro pe bucata? dar daca vorbim de 10.000 Euro pe bucata? La fel o sa deprindem abilitati? Sau ne va fi teama sa le punem in joc de teama sa nu le pierdem…
Eu cred ca fiecare are un nivel de “toleranta la risc” si atata timp cat suntem sub nivelul nostru de toleranta, consideram ca totul e un joc. Dupa ce trecem de acel nivel, devine serios, nu ne permitem sa pierdem atat. Uneori insa suntem pusi intr-o situatie in care, fara experienta, sa invatam riscand foarte mult. Pana la urma un anumit nivel de risc ar trebui sa aduca un anumit nivel de castig. Fiecare trebuie sa isi calculeze sansele si sa hotarasca daca merita sa isi asume riscul.
@Magda. Bine-ai venit pe-aici. Aud ca ESTI generoasa – atunci cand te duci tu sa cumperi pompa, dupa care o imparti celorlati, desi aproape intotdeauna ai primit-o inapoi stricata sau deloc. Ce cauti sa-ti dovedesti atunci cand oferi pompa desi stii ca n-o mai primesti inapoi?
Aud, ca tu ti-ai asumat riscul de a fi tu insati. Esti curajoasa!!!
@Marius foarte misto intrebarea ta… ce faci daca fisele nu sunt de plastic, ce faci daca miza e pe bune… dar daca e foarte mare?
Mai in ceea ce ma priveste m-am surprins jucand ca si cum fisele alea ar insemna ceva. In esenta oriunde, oricand, jucam jocurile pe care le-am invatzat deja.
Ce faci tu, in viata ta, cand alegerile pe care le faci te duc in zona in care lucrurile nu mai sunt un joc? Tu cum iti calculezi sansele si daca merita sa-ti asumi riscul?
@Magda. Bine-ai venit pe-aici. Aud ca ESTI generoasa – atunci cand te duci tu sa cumperi pompa, dupa care o imparti celorlati, desi aproape intotdeauna ai primit-o inapoi stricata sau deloc. Ce cauti sa-ti dovedesti atunci cand oferi pompa desi stii ca n-o mai primesti inapoi?
Aud, ca tu ti-ai asumat riscul de a fi tu insati. Esti curajoasa!!!
@Marius foarte misto intrebarea ta… ce faci daca fisele nu sunt de plastic, ce faci daca miza e pe bune… dar daca e foarte mare?
Mai in ceea ce ma priveste m-am surprins jucand ca si cum fisele alea ar insemna ceva. In esenta oriunde, oricand, jucam jocurile pe care le-am invatzat deja.
Ce faci tu, in viata ta, cand alegerile pe care le faci te duc in zona in care lucrurile nu mai sunt un joc? Tu cum iti calculezi sansele si daca merita sa-ti asumi riscul?
cred ca are dreptate Marius.
si tu, Ioan, stii bine cat de reticent sunt eu la risc!
depinde de miza.
Un studentzache l-a intrebat pe seful de la Delll, la banii lui, de ce nu se retrage sa se ocupe doar de treburi distractive.
acesta i-a raspuns ca nu exista ceva mai distractiv si mai incitant decat pe lumea asta decat sa te joci cu o companie de 40 de miliarde!
cred ca restul sunt doar riscuri de convenienta… n-am auzit sa se joace pocker adevarat pe castraveti sau gladiole, ci doar pe bani!
din pacate nu putem vorbi decat de miza pe bani, restul e la mishto sau unele sunt tabu.
cred ca are dreptate Marius.
si tu, Ioan, stii bine cat de reticent sunt eu la risc!
depinde de miza.
Un studentzache l-a intrebat pe seful de la Delll, la banii lui, de ce nu se retrage sa se ocupe doar de treburi distractive.
acesta i-a raspuns ca nu exista ceva mai distractiv si mai incitant decat pe lumea asta decat sa te joci cu o companie de 40 de miliarde!
cred ca restul sunt doar riscuri de convenienta… n-am auzit sa se joace pocker adevarat pe castraveti sau gladiole, ci doar pe bani!
din pacate nu putem vorbi decat de miza pe bani, restul e la mishto sau unele sunt tabu.
Din pacate (sau din fericire) pokerul nu este un joc de noroc (deh…vorba reclamei). Este vorba de calcule matematice, concentrare si rabdare. La fel ca in business. Trebuie sa simti oportunitatile si sa stii cand sa risti sau dimpotriva, cand sa dai inapoi. Chiar daca investesti in ceva trebuie sa stii cand sa renunti (pentru a nu pierde mai mult), sa plusezi (pentru a castiga) sau sa astepti (acel check de care povesteai). Intradevar pokerul e business si businessul e poker.
Din pacate (sau din fericire) pokerul nu este un joc de noroc (deh…vorba reclamei). Este vorba de calcule matematice, concentrare si rabdare. La fel ca in business. Trebuie sa simti oportunitatile si sa stii cand sa risti sau dimpotriva, cand sa dai inapoi. Chiar daca investesti in ceva trebuie sa stii cand sa renunti (pentru a nu pierde mai mult), sa plusezi (pentru a castiga) sau sa astepti (acel check de care povesteai). Intradevar pokerul e business si businessul e poker.
Ioan, draga!
Poate ca n-ai sa ma crezi, dar bucuria de a fi util celor din jur este, pt mine, una din coordonatele cele mai importante. Si atunci cand fac un cadou, de ex, caut sa nu fie un obiect oarecare, pe care-l cumperi ca sa te achiti de o obligatie, ci incerc sa-mi dau seama daca e ceva ce omul respectiv si-ar dori, i-ar placea sau i-ar fi util. Si placerea pe care i-o face acel cadou nu se compara cu multe alte lucruri. Poate ca si din cauza acestui fel al meu de a fi mi-am ales o meserie in domeniul medical. Iar daca voi gasi in jur chiar si numai un singur om care sa inteleaga ce vreau sa transmit, tot e un castig. Ca sa revin la riscuri, toti se refera la riscuri materiale. Mie mi se pare ca punem carul inaintea boilor. Daca am lucra, mai intai, cu oamenii din noi insine, am ajunge la alt gen de relatii interumane si, implicit, riscurile alea legate de cariera si de castiguri ar putea deveni chiar nule. Cam utopic, nu?!
Sa aveti cu totii o zi buna!
@Mircea Asa cum te stiu eu pe tine, iti asumi riscuri din ce in ce mai des. Din perspectiva de unde vad eu se vede putin discomfort ori de cate ori, faci ceva nou, te confrunti tu, pe tine cu riscul de a pierde ceva in relatie cu cel cu care construiesti ceva. Cand tu risti si te obisnuiesti cu senzatia si consecintele — iti asumi responsabilitatea atunci, si tu ESTI diferit si comportamentele tale sunt altele. Poti sa fi domnul Dell in miniatura. Cum crez ca a ajuns el acolo? Si-a facut din ceea ce noi de pe margine vedem “a risca” o regula, un crez, un comportament si si-a asumat si responsabilitatea pentru pierderile sau castigurile asociate. Asta e o chestiune de perceptie, pe care prin procese specifice, ii ajut pe oameni sa si-o schimbe, mental atunci cand intelegi lucrurile diferit si faptic, atunci cand chiar faci ceva in acest sens.
@Mihai, marturisesc ca de-abia acum am inteles si eu asta. Esti intelept. Tu cum risti? Ce faci pe drumul catre a obtine pompa?
@Magda draga. Daca ai inteles ca a incerca sa vezi ce are nevoie celalalt inainte de a-i implini nevoia, pentru mine esti un bun creator si sustinator de relatii interumane. Ce nevoie iti imiplinesti satisfacand nevoile altora? Utopic ce zici tu? Pentru cine? Am auzit riscuri legate de cariera si castig ca ar putea fi nule. Riscand sa fii autentica riscurile celelalte devin nule. ;-)
Ne asumam riscuri la fel indiferent de miza indiferent de context, pentru ca tindem sa fim aceeasi independent de circumsante.
Ioan, draga!
Poate ca n-ai sa ma crezi, dar bucuria de a fi util celor din jur este, pt mine, una din coordonatele cele mai importante. Si atunci cand fac un cadou, de ex, caut sa nu fie un obiect oarecare, pe care-l cumperi ca sa te achiti de o obligatie, ci incerc sa-mi dau seama daca e ceva ce omul respectiv si-ar dori, i-ar placea sau i-ar fi util. Si placerea pe care i-o face acel cadou nu se compara cu multe alte lucruri. Poate ca si din cauza acestui fel al meu de a fi mi-am ales o meserie in domeniul medical. Iar daca voi gasi in jur chiar si numai un singur om care sa inteleaga ce vreau sa transmit, tot e un castig. Ca sa revin la riscuri, toti se refera la riscuri materiale. Mie mi se pare ca punem carul inaintea boilor. Daca am lucra, mai intai, cu oamenii din noi insine, am ajunge la alt gen de relatii interumane si, implicit, riscurile alea legate de cariera si de castiguri ar putea deveni chiar nule. Cam utopic, nu?!
Sa aveti cu totii o zi buna!
@Mircea Asa cum te stiu eu pe tine, iti asumi riscuri din ce in ce mai des. Din perspectiva de unde vad eu se vede putin discomfort ori de cate ori, faci ceva nou, te confrunti tu, pe tine cu riscul de a pierde ceva in relatie cu cel cu care construiesti ceva. Cand tu risti si te obisnuiesti cu senzatia si consecintele — iti asumi responsabilitatea atunci, si tu ESTI diferit si comportamentele tale sunt altele. Poti sa fi domnul Dell in miniatura. Cum crez ca a ajuns el acolo? Si-a facut din ceea ce noi de pe margine vedem “a risca” o regula, un crez, un comportament si si-a asumat si responsabilitatea pentru pierderile sau castigurile asociate. Asta e o chestiune de perceptie, pe care prin procese specifice, ii ajut pe oameni sa si-o schimbe, mental atunci cand intelegi lucrurile diferit si faptic, atunci cand chiar faci ceva in acest sens.
@Mihai, marturisesc ca de-abia acum am inteles si eu asta. Esti intelept. Tu cum risti? Ce faci pe drumul catre a obtine pompa?
@Magda draga. Daca ai inteles ca a incerca sa vezi ce are nevoie celalalt inainte de a-i implini nevoia, pentru mine esti un bun creator si sustinator de relatii interumane. Ce nevoie iti imiplinesti satisfacand nevoile altora? Utopic ce zici tu? Pentru cine? Am auzit riscuri legate de cariera si castig ca ar putea fi nule. Riscand sa fii autentica riscurile celelalte devin nule. ;-)
Ne asumam riscuri la fel indiferent de miza indiferent de context, pentru ca tindem sa fim aceeasi independent de circumsante.
Eu vad pompa ca fiind rezultatul unei actiuni, a unui demers. Ori te intorci la masina cand esti la mijlocul drumului (pentru ca de fapt ti-ai dat seama ca poti pompa 100 de ani si roata tot se va desumfla) ori ajungi la usa padurarului si ceri pompa, sperand ca dupa ce vei umfla roata te va tine pana la prima vulcanizare.
Eu unul daca as ajunge la usa padurarului as suna la serviciul de remorcari. :) Ar fi singurul lucru care m-ar putea ajuta 100%. Restul sunt procente sub aceasta valoare. Daca nu esti sigur de un lucru mai bine nu-l faci.
Eu vad pompa ca fiind rezultatul unei actiuni, a unui demers. Ori te intorci la masina cand esti la mijlocul drumului (pentru ca de fapt ti-ai dat seama ca poti pompa 100 de ani si roata tot se va desumfla) ori ajungi la usa padurarului si ceri pompa, sperand ca dupa ce vei umfla roata te va tine pana la prima vulcanizare.
Eu unul daca as ajunge la usa padurarului as suna la serviciul de remorcari. :) Ar fi singurul lucru care m-ar putea ajuta 100%. Restul sunt procente sub aceasta valoare. Daca nu esti sigur de un lucru mai bine nu-l faci.
@Mihai Aud ca te bagi doar cand esti 100% sigur. Adevarat?
@Mihai Aud ca te bagi doar cand esti 100% sigur. Adevarat?
Cum sa-ti spun, draga Ioan! Nu simt ca mi-as indeplini vreo nevoie, cel putin nu constient. Poate o fi ceva mai pe dedesubt, nu stiu. Ce stiu sigur, insa, e ca vine de la sine si nici nu astept vreo recompensa pt asta. Tot ce vreau e sa simt liniste si bucurie in jurul meu pt a putea sa fiu si eu fericita, la randul meu. Pt mine e esential sa relationez cu ceilalti si vreau ca aceste relatii sa fie de o anumita calitate. Si simt cand ceilalti nu sunt in regula si nu mi-e bine nici mie, atunci. Si tin foarte mult ca viata mea sa se desfasoare in anumiti parametrii, ca sa zic asa. Cred, intr-adevar, ca trebuie sa trecem la next level ca si calitate umana si, implicit, sa ne organizam viata dupa alte criterii. Altfel, cred eu, nu vom putea sa evoluam de-adevaratelea.
Cum sa-ti spun, draga Ioan! Nu simt ca mi-as indeplini vreo nevoie, cel putin nu constient. Poate o fi ceva mai pe dedesubt, nu stiu. Ce stiu sigur, insa, e ca vine de la sine si nici nu astept vreo recompensa pt asta. Tot ce vreau e sa simt liniste si bucurie in jurul meu pt a putea sa fiu si eu fericita, la randul meu. Pt mine e esential sa relationez cu ceilalti si vreau ca aceste relatii sa fie de o anumita calitate. Si simt cand ceilalti nu sunt in regula si nu mi-e bine nici mie, atunci. Si tin foarte mult ca viata mea sa se desfasoare in anumiti parametrii, ca sa zic asa. Cred, intr-adevar, ca trebuie sa trecem la next level ca si calitate umana si, implicit, sa ne organizam viata dupa alte criterii. Altfel, cred eu, nu vom putea sa evoluam de-adevaratelea.
Ioan, in aceste timpuri raspunsul meu este DA, ma bag doar cand este 100% sigur. Analogie cu pokerul…trebuie sa ai nuts hand ca sa nu dai pierzi pentru ca de cele multe ori stai la masa cu “sharks” si trebuie sa fii sigur ca ai cea mai buna “mana”.
Asta e viziunea mea in acest moment. Dupa ce trece perioada aceasta (1 an, 2 sper) poti risca, coborand procentul de succes pana undeva la 70%. :)
Ioan, in aceste timpuri raspunsul meu este DA, ma bag doar cand este 100% sigur. Analogie cu pokerul…trebuie sa ai nuts hand ca sa nu dai pierzi pentru ca de cele multe ori stai la masa cu “sharks” si trebuie sa fii sigur ca ai cea mai buna “mana”.
Asta e viziunea mea in acest moment. Dupa ce trece perioada aceasta (1 an, 2 sper) poti risca, coborand procentul de succes pana undeva la 70%. :)
@Mihai Ce-ai castiga daca te-ai baga la 70% mai repede de un an?
@Mihai Ce-ai castiga daca te-ai baga la 70% mai repede de un an?
Am zis ca peste 1 an sau 2 as cobora marja succesului la 70%. Pana atunci 100%.
Am zis ca peste 1 an sau 2 as cobora marja succesului la 70%. Pana atunci 100%.
@Mihai :)
@Mihai :)
hai sa fim seriosi.
nu avem dintii atat de zdraveni sa ne infruptam din chestii asa mari (ca baiatul de la Dell)
suntem o specie care ne putem amagi cu faptul ca avem potential.
cred ca daca in cateva generatii ni s-ar dezvolta maxilarul, muschii, si bineinteles dentitia s-ar putea… dar am deveni alta specie! :)din ciclul si Unirea Urziceni era prin Champions League! si atat!
eu cred cu convingere ca suntem INEGALI ca gene, educatie, sanse si alte de-astea de-al de “politicaly correctness”.
ne este mai comod (si mai sanatos psihic) sa incercam sa ne multumim cu conditia noastra si sa speram la cu 10% (hai 20%) mai mult.
parerea mea!… (caragiale asta)
iti mai spun o tampenie: cand iti bagi p__a in pompa lu’ paduraru’ iti ei garantat o bataie de te ia salvarea de-acolo! acum nu ramane decat sa speri ca spitalul este in directia in care mergi… e si asta o varianta, mai morbida, dar este posibil sa te ajute sa ajungi acolo unde trebuie.
hai sa fim seriosi.
nu avem dintii atat de zdraveni sa ne infruptam din chestii asa mari (ca baiatul de la Dell)
suntem o specie care ne putem amagi cu faptul ca avem potential.
cred ca daca in cateva generatii ni s-ar dezvolta maxilarul, muschii, si bineinteles dentitia s-ar putea… dar am deveni alta specie! :)din ciclul si Unirea Urziceni era prin Champions League! si atat!
eu cred cu convingere ca suntem INEGALI ca gene, educatie, sanse si alte de-astea de-al de “politicaly correctness”.
ne este mai comod (si mai sanatos psihic) sa incercam sa ne multumim cu conditia noastra si sa speram la cu 10% (hai 20%) mai mult.
parerea mea!… (caragiale asta)
iti mai spun o tampenie: cand iti bagi p__a in pompa lu’ paduraru’ iti ei garantat o bataie de te ia salvarea de-acolo! acum nu ramane decat sa speri ca spitalul este in directia in care mergi… e si asta o varianta, mai morbida, dar este posibil sa te ajute sa ajungi acolo unde trebuie.
cam astea pot fi costurile unui risc imbecil…
zi si tu, deranjezi omu’ ca sa ii zici o prostie.
cu cat ma gandesc la povestea asta cu atat cred ca singura sansa este sa te ia salvarea… vorbesc serios! :)
hai ca vorbesc prostii…
cam astea pot fi costurile unui risc imbecil…
zi si tu, deranjezi omu’ ca sa ii zici o prostie.
cu cat ma gandesc la povestea asta cu atat cred ca singura sansa este sa te ia salvarea… vorbesc serios! :)
hai ca vorbesc prostii…
@Mircea Asta suna a motiv pentru care nu vrei sa-ti asumi riscul… tu vrei sa fi Dom’ Dell, Mircea? Sau poate vrei doar sa fi liber? Sa-ti permiti orice?
@Mircea Asta suna a motiv pentru care nu vrei sa-ti asumi riscul… tu vrei sa fi Dom’ Dell, Mircea? Sau poate vrei doar sa fi liber? Sa-ti permiti orice?
Sa fim seriosi, domnilor!
Traim intr-o lume adanc ancorata in material. Pt. majoritatea dintre noi, sa-ti permiti orice, este in directa legatura cu teschereaua. Sau, ma rog, cu volumul ei. Iar ideea de libertate este direct legata de putere. Care, la randul ei, e legata tot de tescherea. Iata, deci, un cerc vicios, domnilor! :)
Sa fim seriosi, domnilor!
Traim intr-o lume adanc ancorata in material. Pt. majoritatea dintre noi, sa-ti permiti orice, este in directa legatura cu teschereaua. Sau, ma rog, cu volumul ei. Iar ideea de libertate este direct legata de putere. Care, la randul ei, e legata tot de tescherea. Iata, deci, un cerc vicios, domnilor! :)
@Magda Ce ai nevoie ca sa fii implinita? Ai nevoie de putere ca sa fi libera? De ce ai nevoie ca sa fi puternica?
@Magda Ce ai nevoie ca sa fii implinita? Ai nevoie de putere ca sa fi libera? De ce ai nevoie ca sa fi puternica?
Next Comments →
Comments on this entry are closed.